Celebrarea ecumenică

Prezentare

Celebrarea se bazează pe două teme:

Tema A: "Acolo unde doi sau trei se adună în numele meu". Ideea care stă la baza acestei teme este aceea de a încuraja şi de a aprofunda comuniunea fraternă a poporului lui Dumnezeu în comunităţile mici, dar şi în adunările mari, în viaţa cotidiană dar şi în celebrările liturgice oficiale. Răspunsul fidel la chemarea lui Dumnezeu nu se limitează la adunările mari, ci implică întâlnirea motivată de dragoste, de rugăciune şi de studiu biblic a "doi sau trei" uniţi în numele lui Isus. De fapt, vieţile persoanelor unite de această dragoste unii faţă de ceilalţi creează împărăţia lui Dumnezeu în această lume.

Tema B "Doamne, de câte ori va trebui să iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? Până la a şaptea oară?" (Mt 18,21). Vorbim mult despre iertare, dar foarte rar căutăm să ne iertăm unii pe alţii. La baza acestei celebrări ar trebui să stea o încercare de căinţă autentică. Această idee este evidenţiată în finalul rugăciunii "Tatăl nostru", unde găsim un act de căinţă care cere: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri".

Lecturi biblice

Textele au fost alese pentru a îndemna la reflecţia asupra unui model coerent al prezenţei lui Dumnezeu lângă poporul său, pasaje ce pot fi găsite de la începutul Scripturii până la sfârşitul acesteia.

În Vechiul Testament, Dumnezeu şi-a eliberat poporul din robia Egiptului şi l-a călăuzit printr-un nor luminos în timpul zilei şi cu o coloană de foc noaptea. Nu şi-a părăsit niciodată poporul.

Psalmul ne aduce aminte de minunile pe care Dumnezeu le-a făcut. Prin aceste cuvinte Dumnezeu invită poporul să-şi amintească de ceea ce a făcut el pentru poporul ales şi să transmită aceste minuni descendenţilor lui.

În textul din Apocalips autorul descrie împărăţia lui Dumnezeu, în care poporul lui Dumnezeu "va domni pentru totdeauna".

Evanghelia îşi găseşte locul printre aceste lecturi prin faptul că domnia veşnică a lui Dumnezeu, anunţată în Apocalips, se bazează pe prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului său prin trupul şi sângele Fiului său, Isus. Isus anunţă venirea împărăţiei lui Dumnezeu. Prin el se împlineşte această prezenţă a lui Dumnezeu în lume.

Mulţumire şi mijlocire

Aceste rugăciuni îşi propun să coordoneze acţiunea harului pentru ceea ce s-a realizat deja prin puterea milostivă a lui Dumnezeu, recunoscând faptul că mai rămân multe lucruri de făcut dacă vrem cu adevărat să facem voinţa lui Dumnezeu în lume.

Simboluri

Este posibilă folosirea diferitelor simboluri şi reprezentări: crucea celtică adusă în faţa adunării şi simbolul cuielor de pe cruce care poate fi folosit în timpul actului penitenţial. Lumânările, în număr de şapte, ar putea reprezenta cele şapte biserici şi cele şapte candelabre de aur din primul capitol al Apocalipsului.

Cu toate acestea, deoarece simbolurile sunt strâns legate de cultură, de condiţiile de viaţă şi de elementele care au rezonanţă la o comunitate sau alta, am preferat să omitem orice referinţă specifică la folosirea simbolurilor în derularea celebrărilor. Diferitele grupuri naţionale sunt invitate să găsească simboluri care exprimă cel mai bine temele propuse în contextul lor social şi cultural.

În cazul textelor de la rubricile "Cuvântul Domnului" este bine să se folosească traducerea ecumenică a Bibliei. De asemenea, este de preferat să se folosească versiunea ecumenică a Crezului (forma niceno-constantinopolitană) şi a rugăciunii Tatăl nostru.

© Editura Presa Bună