Texte biblice, reflecţii şi rugăciuni pentru cele opt zile

A opta zi

Sunteţi ai lui Cristos (1Cor 3,21-23)

LECTURA I

Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă.

Citire din cartea profetului Isaia 44,1-8

¹ "Ascultă acum, Iacove, robul Meu, Israele, pe care te-am ales!" ² Aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut şi întocmit, şi care de la naşterea ta este sprijinul tău: "Nu te teme de nimic, robul Meu Iacov, Israelul Meu, pe care l-am ales. ³ Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri pe pământul uscat, voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale, ⁴ şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă. ⁵ Unul va zice: "Eu sunt al Domnului!" Altul se va numi cu numele lui Iacov, iar altul va scrie cu mâna lui: "Al Domnului sunt!" Şi va fi cinstit cu numele lui Israel." ⁶ "Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: "Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu. ⁷ Cine a făcut proorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! ⁸ Nu vă temeţi, şi nu tremuraţi, căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta!

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 89(88),2-3.4-5.21-22.25 şi 27 (R.: cf. 2a)

R.: În veci voi cânta, Doamne, milostivirea ta.

² Milostivirea Domnului în veci o voi cânta,
cu gura voi spune din neam în neam adevărul tău.
³ Tu ai spus: "Iubirea mea e dăruită pe veci!"
O dată cu cerurile ai statornicit adevărul tău. R.

⁴ "Am făcut legământ cu alesul meu,
iată ce i-am promis cu jurământ slujitorului meu, David:
⁵ Îţi voi întări seminţia pe veci,
din neam în neam îţi voi păstra scaunul de domnie. R.

²¹ L-am aflat pe David slujitorul meu
şi l-am uns cu untdelemnul meu cel sfânt,
²² pentru ca mâna mea să-i fie sprijin
şi braţul meu să-i dea putere. R.

²⁵ Adevărul şi bunătatea mea îl vor însoţi
şi puterea lui va creşte prin numele meu.
²⁷ El îmi va spune: «Tu eşti Tatăl meu,
Dumnezeul meu, stânca mea şi mântuirea mea!»". R.

LECTURA A II-A

Îl adorau pe cel care trăieşte în vecii vecilor.

Citire din cartea Apocalipsului sfântului apostol Ioan 4,1-11

Eu, Ioan, ¹ am văzut o poartă deschisă în cer; şi glasul pe care îl mai auzisem, asemănător cu sunetul unei trompete, mi-a spus: "Urcă-te aici şi-ţi voi arăta ceea ce trebuie să se întâmple în continuare". ² Şi îndată, răpit de Duh, am văzut: în cer era un tron şi pe tron şedea cineva ³ care avea înfăţişarea pietrei de jasp şi de sardoniu, iar împrejurul tronului ⁴ erau douăzeci şi patru de tronuri, pe care şedeau douăzeci şi patru de bătrâni purtând veşminte albe, iar pe cap coroane de aur. ⁵ Şi din tron ieşeau fulgere, strigăte şi tunete; iar în faţa tronului ardeau şapte făclii de foc: acestea sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu. ⁶ Înaintea tronului, era o mare limpede ca sticla de cristal. În jurul lui, îndreptate către tron, erau patru fiinţe având nenumăraţi ochi în faţă şi în spate. ⁷ Prima fiinţă, semăna cu un leu, a doua cu un viţel, chipul celei de a treia era ca faţa unui om, iar a patra semăna cu un vultur în zbor. ⁸ Cele patru fiinţe aveau fiecare câte şase aripi, cu ochi nenumăraţi pe dinafară şi pe dinăuntrul lor, şi fără odihnă, zi şi noapte, ziceau: "Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeul Atotputernic, cel care era, cel care este şi cel care va veni!" ⁹ Ori de câte ori, fiinţele dădeau mărire, cinste şi mulţumire celui care şade pe tron şi care trăieşte în vecii vecilor, ¹⁰ cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau în genunchi în faţa celui care şade pe tron şi îl adorau pe cel care trăieşte în vecii vecilor. Îşi depuneau coroanele în faţa tronului, spunând: ¹¹ "Doamne, Dumnezeul nostru, tu eşti vrednic să primeşti mărirea, cinstea şi puterea, pentru că tu ai creat toate lucrurile: prin voinţa ta au fost create şi există!"

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA

Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 9,33-35

În acel timp, Isus şi ucenicii au sosit la Cafarnaum şi, ajunşi acasă, Isus i-a întrebat: "Despre ce aţi discutat pe drum?" ³⁴ Ei tăceau, căci pe drum discutaseră unii cu alţii, voind să ştie care dintre ei era cel mai mare. ³⁵ După ce s-a aşezat, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis: "Dacă cineva vrea să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitorul tuturor".

Cuvântul Domnului

Meditaţie

Îi aparţinem lui Cristos. Suntem ai lui, şi nu ai altcuiva. Pe aceasta se întemeiază unitatea noastră: prin Botez Cristos ne-a încorporat în el însuşi şi ne-a făcut una cu el. Unitatea de care suntem părtaşi în Cristos este mult mai mare decât toate diferenţele din trecut şi din prezent, care împart astăzi Bisericile. Prin apartenenţa noastră la Cristos aparţinem unii altora şi suntem responsabili unii faţă de alţii. Pentru aceasta, Cristos ne cheamă să construim împreună trupul său, care este Biserica, fiind tovarăşi de muncă şi slujitori fraterni. Creştinii şi Bisericile sunt chemaţi să trăiască şi să lucreze împreună, ca fraţi, mărturisindu-şi credinţa şi slujind în favoarea persoanelor nevoiaşe. Dezbinările, dezacordurile, certurile şi disputele care se nasc între persoane (cu numele de Paul, Apolo sau Chefa), toate aceste fracturi îi resping nu numai pe fraţii şi surorile noastre în Cristos, ci chiar şi pe Cristos.

Ca templu al lui Dumnezeu, Biserica este un loc de rugăciune comună şi cea mai puternică expresie a apartenenţei noastre comune la Cristos. Fiecare rugăciune comună este o victorie asupra diviziunilor şi celebrează unitatea pe care o avem cu adevărat în Cristos. Ne unim cu toţi aceia care - indiferent de loc şi de perioadă - aparţin sau au aparţinut lui Cristos şi în spirit l-au cinstit pe Domnul. Desigur, nu lucrăm conform cu unitatea pe care ne-a dat-o Cristos. Atunci când nu putem să ne rugăm împreună, îndeosebi în jurul mesei Domnului, neunirea este evidentă pentru toţi. Pentru aceasta, toate Bisericile, fără excepţie, au încă mult de "construit".

Pentru că suntem ai lui Cristos, suntem ai lui Dumnezeu. Paul afirmă cu tărie: "Toate sunt ale voastre". Cu tovarăşii de lucru şi cu fraţii noştri în slujire, viaţa şi acţiunile noastre sunt parte a planului lui Dumnezeu pentru toată creaţia. Dumnezeu îşi împlineşte lucrarea în lume pentru mântuirea şi vindecarea celor care suferă, pentru reconcilierea celor care sunt în război, pentru reînnoirea întregii creaţii. Dumnezeu ne judecă în acelaşi fel: ştim că tot ceea ce zidim este pus la încercare şi că rezultatul acţiunilor noastre va fi făcut cunoscut. Trăim anticipat bilanţul final în raport cu acţiunile noastre. Nu ştim exact când şi în ce formă va avea loc această judecată, însă ştim că judecătorul va fi Dumnezeu, care este viaţă şi bunătate.

Îl lăudăm pe Dumnezeu şi îi mulţumim pentru bogăţiile creaţiei şi pentru răscumpărarea pe care ne-a dat-o prin Duhul său care ne uneşte în Cristos. Fie să putem oferi edificarea noastră comună a Bisericii lui Cristos, căutarea unităţii ca laudă spre gloria lui Dumnezeu.

Rugăciune

Doamne, Dumnezeul bunătăţii, îţi mulţumim pentru că ne-ai făcut una în Cristos. Întăreşte imaginaţia şi curajul nostru ca să putem construi împreună Biserica în unitate şi în iubire. Fă ca viaţa noastră şi viaţa Bisericilor să fie o mărturie a iubirii tale faţă de noi şi faţă de întreaga creaţie. Doamne, dă-ne chiar de acum unitatea. Amin.

© Editura Presa Bună