Texte biblice, reflecţii şi rugăciuni pentru cele opt zile

A doua zi

Dumnezeu dă creşterea (1Cor 3,5-9)

LECTURA I

Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden

Citire din cartea Genezei 1,26 - 2,9

²⁶ Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ." ²⁷ Dumnezeu a făcut pe om după chipul său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. ²⁸ Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: "Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul, şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ." ²⁹ Şi Dumnezeu a zis: "Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânţă şi care este pe faţa întregului pământ, şi orice pom, care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră." ³⁰ Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde." Şi aşa a fost. ³¹ Dumnezeu s-a uitat la tot ce făcuse, şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. ²,¹ Astfel au fost sfârşite cerurile şi pământul, şi toată oştirea lor. ² În ziua a şaptea, Dumnezeu a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea s-a odihnit de toată lucrarea lui pe care o făcuse. ³ Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta s-a odihnit de toată lucrarea lui, pe care o zidise şi o făcuse. ⁴ Iată istoria cerurilor şi a pământului, când au fost făcute. ⁵ În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ şi ceruri, nu era încă pe pământ nici un copăcel de câmp şi nici o iarbă de pe câmp nu încolţea încă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ şi nu era nici un om ca să lucreze pământul. ⁶ Ci un abur se ridica de pe pământ şi uda toată faţa pământului. ⁷ Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu. ⁸ Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise. ⁹ Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la mâncare, şi pomul vieţii în mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 103(102),1b-2.3-4.24-25.27-28.29-30 (R.: cf. 30)

R.: Trimite Doamne Duhul tău ca să reînnoieşti faţa pământului.

¹b Doamne Dumnezeule, tu eşti nemărginit de mare,
tu eşti înveşmântat în strălucire şi măreţie.
² Tu te îmbraci cu o haină de lumină.
Tu întinzi cerul ca pe un cort. R.

³ Tu îţi aşezi în apele de sus lăcaşuri;
din nori îţi faci carul, umbli pe aripile vântului.
⁴ Tu faci din suflările de vânt mesageri ai tăi
şi din flăcările focului slujitori ai tăi. R.

²⁴ Cât de multe sunt lucrările tale, Doamne.
Toate le-ai făcut cu înţelepciune, pământul este plin de creaturile tale.
²⁵ Iată cât de întinsă şi vastă este marea.
Acolo mişună fiinţe fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

²⁷ Toate aşteaptă de la tine,
ca să le dai hrană la vreme potrivită.
²⁸ Tu le dai hrană iar ele o adună;
tu îţi deschizi mâna şi ele se satură. R.

²⁹ Când le iei suflarea,
ele mor şi se întorc în ţărână.
³⁰ Când trimiţi Duhul tău, ele iau fiinţă,
şi tu reînnoieşti faţa pământului. R.

LECTURA A II-A

Toate creaturile aşteaptă cu nerăbdare să vadă această descoperire a fiilor lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 8,14-25

Fraţilor, ¹⁴ toţi cei călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ¹⁵ Căci n-aţi primit un duh de robie ca iarăşi să vă temeţi, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm «Abba, Tată!» ¹⁶ Duhul însuşi dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. ¹⁷ Copii şi deci moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Cristos, de vreme ce suferim împreună cu el ca să fim şi preamăriţi împreună cu el. ¹⁸ Eu sunt convins că suferinţele timpului de faţă nu înseamnă nimic în comparaţie cu măreţia care va fi descoperită în noi. ¹⁹ Toate creaturile aşteaptă cu nerăbdare să vadă această descoperire a fiilor lui Dumnezeu. ²⁰ Toată făptura a fost supusă forţelor nimicitoare, nu pentru că ea ar fi vrut, ci din cauza aceluia care a supus-o acestor forţe. ²¹ Cu toate acestea, ea şi-a păstrat speranţa de a fi eliberată de această sclavie, de degradarea la care a fost supusă, pentru a cunoaşte libertatea şi măreţia copiilor lui Dumnezeu. ²² Noi ştim că toate cele create suspină şi îndură durerile unei naşteri, care durează încă. ²³ Şi nu numai ele, ci şi noi, care am început prin a-l primi pe Duhul Sfânt, şi noi înşine suspinăm în noi, dar noi aşteptăm înfierea şi eliberarea trupului nostru. ²⁴ Căci am fost mântuiţi, dar mântuirea noastră este numai în speranţă; a vedea împlinindu-se ceea ce speri nu mai este speranţă. ²⁵ Cum ai putea spera ceea ce vezi? Însă noi, dacă sperăm ceea ce nu vedem, aşteptăm cu statornicie împlinirea ei.

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA

Aceştia sunt cei care după ce au ascultat cuvântul... aduc roade.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 8,4-15

În acel timp, ⁴ Isus văzând că o mare mulţime se aduna în jurul lui şi din toate cetăţile lume multă alerga spre el, a spus această parabolă: ⁵ "Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut pe marginea drumului. Trecătorii au călcat-o în picioare, iar păsările cerului au mâncat-o toată. ⁶ O altă parte a căzut într-un loc pietros şi cum a răsărit s-a şi uscat, pentru că n-avea umezeală. ⁷ O altă parte a căzut între spini şi spinii, crescând o dată cu ea, au înăbuşit-o. ⁸ În sfârşit, o altă parte a căzut în pământ bun, unde a crescut şi a adus rod însutit". După ce a spus acestea, Isus a strigat: "Cine are urechi de auzit să audă!" ⁹ Ucenicii lui l-au întrebat, care este înţelesul acestei parabole. ¹⁰ El le-a răspuns: "Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi nu li se vorbeşte decât în parabole, pentru ca să se împlinească profeţia care zice: «Ei vor privi fără să vadă şi vor auzi fără să înţeleagă». ¹¹ Iată înţelesul acestei parabole: Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. ¹² Cei de pe marginea drumului sunt cei care ascultă cuvântul, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să se mântuiască. ¹³ Cei din locul pietros sunt cei care ascultă cuvântul şi-l primesc cu bucurie, dar n-au rădăcini şi cred până la o vreme, iar în ceasul încercării se leapădă. ¹⁴ Sămânţa căzută între spini sunt cei care, după ce au ascultat cuvântul, îşi văd de drumurile lor şi se lasă înăbuşiţi de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii şi nu aduc roade care să ajungă la coacere. ¹⁵ Sămânţa care a căzut în pământ bun sunt aceia care - după ce au ascultat cuvântul - îl reţin într-o inimă bună şi curată şi aduc roade prin statornicia lor".

Cuvântul Domnului

Meditaţie

Pentru a vorbi mulţimilor din Corint, Paul foloseşte imaginea familiară a cultivării şi a creşterii. Este o imagine agricolă care este luată pentru a ilustra direct acţiunea lui Dumnezeu şi pentru a trezi colaboratori în opera sa.

Asemenea corintenilor, şi noi suntem invitaţi să fim instrumente, slujitori, administratori credincioşi care trebuie să dea cont despre îndeplinirea acestei slujiri. Este o sarcină importantă a realiza această slujire şi a fi învestiţi cu responsabilitatea muncii care se prestează pentru gloria lui Dumnezeu. Trebuie să oferim calităţile noastre aceluia căruia îi slujim; să punem competenţele noastre pe unica temelie care este Cristos, pentru a construi un edificiu în slujba iubirii.

Dumnezeu a creat această lume bună. Vedem acest lucru în primul capitol din Geneză. Oamenii nu au ştiut să-şi îndeplinească misiunea. Am distrus această lume perfectă. Pentru aceasta, suntem chemaţi la o slujire de vindecare în lume. Această slujire ne uneşte. Comportă numeroase aspecte care depăşesc barierele confesionale şi culturale. Lumea este rănită, asemenea samariteanului care cobora de la Ierusalim la Ierihon. Nu trebuie să ne fie frică să abordăm ceea ce este distrus în lumea noastră. Dumnezeu vrea să o vindece prin noi. Creaţia aşteaptă cu nerăbdare vindecarea ce vine de la Dumnezeu.

În căutarea unităţii, creştinii pot să facă schimb de experienţă pentru a arăta că dincolo de "Paul şi Apolo" există cei care sunt ai lui Cristos. Numai el îi poate face să crească în iubirea Tatălui, în slujba Duhului sfinţeniei şi unităţii care a voit să mântuiască lumea.

Rugăciune

Dumnezeule, îţi mulţumim pentru încrederea şi binecuvântarea pe care o dai celor care lucrează pentru venirea împărăţiei tale în lumea aceasta.

Ajută-ne să descoperim noi posibilităţi pentru a manifesta acţiunea ta în slujba celor care sunt în jurul nostru, să slujim mai mult decât să căutăm să fim slujiţi şi puterea ta de vindecare să lucreze în noi.

Păstrează-ne uniţi ca o singură familie a Fiului tău unic, fă-ne administratori fideli ai creaţiei tale, pentru ca în bărbaţi şi femei, în cei mici şi în cei mari, în lucruri şi în persoane, tu să fii recunoscut viu şi adevărat, Mântuitor şi Creator a toate. Amin.

© Editura Presa Bună