Celebrarea ecumenică

Introducere

Celebrarea are ca temă: Cristos, unica temelie a Bisericii.

Adunarea începe lăudându-l pe Cristos pentru lucrarea sa de mântuire. Această slujire de rugăciune este centrată în contextul din 1Cor 3, chiar dacă numai versetele 10-13 sunt menţionate în textele liturgiei cuvântului. Celelalte lecturi permit dezvoltarea temei solidităţii şi a calităţii edificării Bisericii pe Cristos, piatra unghiulară şi temelia unităţii.

Celebrarea penitenţială şi rugăciunea de iertare au loc imediat după proclamarea cuvântului lui Dumnezeu. Ele permit transformarea proclamării într-un element esenţial al celebrării. Alţii vor prefera să fie lăsate în locul lor tradiţional, adică la început. Această parte indică faptul că fiecare comunitate face un examen colectiv de conştiinţă înaintea lui Cristos (v. 4), temelie a unităţii Bisericii: expresii de părere de rău, simboluri, mărturii şi contribuţii.

Vestim noi împreună evanghelia, recunoscând şi împărtăşind darurile pe care Domnul le acordă Bisericilor? (v. 5). Acceptăm misiunea complementară a Bisericilor în situaţiile noastre locale? Recunoaştem primatul lui Cristos, ai cărui slujitori suntem? Lucrăm cu adevărat împreună în opera lui Dumnezeu? (v. 9).

Simbolul propus aici este cel format din două lamele sau beţe din lemn unite în formă de cruce în timpul celebrării. În acelaşi timp este vorba de evocarea porţilor iadului distruse după Paştele lui Cristos şi de materialele solide folosite în mod obişnuit la construirea unei case. O dată plasată pe pământ această cruce, celelalte simboluri - de părere de rău, de exprimare a credinţei şi apartenenţei noastre clare la Cristos pentru edificarea Bisericii sale - se pot aduce treptat (lumânare, boabe de grâu, flori, desene ale copiilor etc.).

În timpul intenţiilor de rugăciune, inspirate din 1Cor 1-23, adunarea încredinţează lui Cristos, unicul mijlocitor, opera creştinilor şi slujirea Bisericilor în lume dincolo de ecumenism.

© Editura Presa Bună