Texte biblice, reflecţii şi rugăciuni pentru cele opt zile

A şasea zi

Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se înfricoşeze (In 14,27)

Nu vă temeţi de nimic

LECTURA I

Nu te teme de nimic, căci eu sunt cu tine.

Citire din cartea profetului Isaia 43,1-7

¹ Acum, aşa vorbeşte Domnul, care te-a făcut, Iacove, şi cel ce te-a întocmit, Israele! Nu te teme de nimic, căci eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al meu. ² Dacă vei trece prin ape, eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde. ³ Căci eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău! Eu dau Egiptul ca preţ pentru răscumpărarea ta, Etiopia şi Saba în locul tău. ⁴ De aceea, pentru că ai preţ în ochii mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc, dau oameni pentru tine, şi popoare pentru viaţa ta. ⁵ Nu te teme de nimic, căci eu sunt cu tine, eu voi aduce înapoi neamul tău de la răsărit, şi te voi strânge de la apus. ⁶ Voi zice miază-noaptei: "Dă încoace!" şi miază-zilei: "Nu opri", ci adu-mi fiii din ţările depărtate şi fiicele de la marginea pământului: ⁷ pe toţi cei ce poartă numele meu şi pe care i-am făcut spre slava mea, pe care i-am întocmit şi i-am alcătuit.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 22,1-3a.3b-4.5.6 (R.: 6cd)

R.: Voi locui în casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

¹ Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic;
² el mă paşte în păşuni verzi
şi mă duce la ape liniştite;
³ îmi înviorează sufletul. R.

Mă călăuzeşte pe cărări drepte pentru cinstirea numelui său.
⁴ Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă voi teme de nici un rău, căci tu eşti cu mine.
Toiagul tău şi nuiaua ta mă apără. R.

⁵ Tu îmi întinzi masă
în faţa potrivnicilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi paharul meu este plin de se revarsă. R.

⁶ Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului
până la sfârşitul zilelor mele. R.

LECTURA II

În iubire nu este frică, pentru că iubirea desăvârşită izgoneşte frica.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan 4,16-21

¹⁶ Preaiubiţilor, noi am cunoscut iubirea, pe care Dumnezeu o are faţă de noi şi am crezut într-însa. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el. ¹⁷ Prin aceasta se desăvârşeşte în noi iubirea, ca să putem fi încrezători în ziua judecăţii; fiindcă, aşa cum este Cristos, la fel suntem şi noi în lumea aceasta. ¹⁸ În iubire nu este frică, pentru că iubirea desăvârşită izgoneşte frica, deoarece frica presupune pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. ¹⁹ Noi îl iubim pe Dumnezeu fiindcă el ne-a iubit cel dintâi. ²⁰ Dacă spune cineva: "Îl iubesc pe Dumnezeu", iar pe fratele său îl urăşte, este un mincinos! Pentru că cine nu iubeşte pe fratele său, pe care îl vede, cum poate să-l iubească pe Dumnezeu, pe care nu-l vede? ²¹ Aceasta este porunca pe care am primit-o de la el: "Cine îl iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său".

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA

Pentru ce vă este frică, oameni slabi în credinţă?

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 8,23-27

În acel timp, ²³ Isus s-a urcat în barcă, iar ucenicii l-au urmat. ²⁴ Deodată s-a iscat pe mare o furtună atât de puternică, încât valurile acopereau barca; iar el dormea. ²⁵ Atunci ucenicii s-au apropiat de el şi l-au trezit, spunându-i: "Doamne, salvează-ne, că pierim!" ²⁶ El însă le-a zis: "Pentru ce vă este frică, oameni slabi în credinţă?" Apoi s-a ridicat în picioare, a dojenit vântul şi marea şi s-a făcut linişte deplină. ²⁷ Cei de faţă au fost cuprinşi de uimire şi spuneau: "Ce fel de om este acesta, că până şi vântul şi marea ascultă de el!"

Cuvântul Domnului

Meditaţie

Pentru a doua oară în decursul conversaţiei ce a urmat cinei, Isus a invitat pe discipoli la încredere şi pace. Ucenicii sunt foarte trişti, le este frică şi ar vrea să se sustragă acestei realităţi crude. 2000 de ani mai târziu, noi îi regăsim pe ucenici cufundaţi în respect şi teamă: Ce va aduce viitorul? Ce schimbări şi ce dificultăţi? De unde vom avea resurse pentru a-i face faţă? Ne este frică să rămânem singuri, să nu avem pe nimeni spre care să ne îndreptăm şi să alergăm când suntem cuprinşi de disperare şi când furtunile vieţii par să ne epuizeze. Ne este teamă că nu ştim să iubim şi ezităm să vedem că dragostea este o cucerire iar pacea o recompensă. Astfel, dacă nu reuşim, dragostea şi pacea ne vor fi luate. Dar Isus, prin iubirea şi milostivirea sa, ne eliberează de această frică. În parcursul convertirii noastre, noi suntem mai convinşi pe măsură ce iubirea sa este mai mare decât orice ar fi putut să ne înspăimânte. Prin Isus noi descoperim şi înţelegem că pacea este un dar gratuit de la Dumnezeu, oferit fiinţelor umane care sunt libere să-l accepte sau să-l refuze.

Pentru cei care acceptă ca iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu să devină fundamentul şi realitatea vie a existenţei lor, aceasta devine o experienţă eliberatoare. Şi totuşi, această eliberare nu semnifică faptul că ei nu vor cunoaşte nici o suferinţă, ci înseamnă că ei au posibilitatea de a acţiona şi de a trăi fără teamă. "Chiar dacă aş merge într-un abis de întuneric şi moarte, nu mă tem, căci tu eşti cu mine", astfel descrie psalmistul această experienţă existenţială.

Când Dumnezeu intră în relaţie cu noi, oferindu-ne iubirea şi pacea, el ne pune în legătură unii cu alţii. Suntem legaţi de aproapele nostru în el şi prin el. Suntem fraţi şi surori. Acceptarea iubirii lui Dumnezeu nu se va revela în vieţile noastre şi în lumea în care trăim decât atunci când va transpare în iubirea noastră reciprocă. Aceasta nu este valabil numai pentru fiecare creştin, ci şi pentru Bisericile noastre şi diversele tradiţii. De fiecare dată când construim propria identitate unii contra altora, nu numai că distrugem relaţiile umane şi aducem învrăjbirea în locul reconcilierii, dar ne îndepărtăm de la adevăratul izvor de viaţă şi pace, ne îndepărtăm de Dumnezeu.

Furtunile care zguduie lumea sunt prea puternice pentru creştini şi Bisericile care nu se unesc între ele pentru a le înfrunta, ca fraţi şi surori uniţi în Cristos, călăuziţi de Duhul Sfânt, care nu este un duh al fricii, dar al iubiri şi al mângâierii.

Rugăciune

Doamne Isuse, pe lac a fost suficient un singur cuvânt
pentru a alunga frica apostolilor şi a potoli furtuna valurilor.
În vârful tulburărilor care lovesc lumea, dă Bisericii, bărbaţilor şi femeilor din lumea întreagă
harul de a auzi cuvântul tău: "Nu vă temeţi",
şi fă ca aceasta să devină o încurajare ca să lucrăm
în pace acolo unde este ură şi să aducem împăcarea acolo unde este învrăjbire. Amin.

© Editura Presa Bună