Celebrarea ecumenică

"Pacea mea o dau vouă" (In 14,27)

Introducere

Tema rugăciunii pentru unitatea creştinilor din acest an, 2004, şi această celebrare ecumenică ne sunt propuse de Bisericile creştine din oraşul Alep, Siria. Relaţiile ecumenice sunt foarte vii în această zonă şi, de asemenea, sunt frecvente ocaziile de a se aduna pentru a celebra împreună.

Doxologia, chiar de la început, partea penitenţială, importanţa particulară acordată învăţăturii biblice, rugăciunea cântată şi invocarea Duhului Sfânt... Această celebrare reia un model de celebrare ecumenică; aceasta adună regulat Bisericile creştine din Alep: ortodoxă, catolică şi protestantă.

Rugăciunile care compun această celebrare şi cele care sunt propuse în capitolul "Rugăciuni suplimentare" provin din diferite tradiţii liturgice ale acestor Biserici orientale. Cea mai mare parte a rugăciunilor utilizate în schema celebrării vin din tradiţia liturgică siriană.

A face act de ecumenism spiritual înseamnă să utilizezi rugăciunile propuse fără a încerca să le modifici, urmând desfăşurarea acestei celebrări şi reţinându-i elementele sale liturgice esenţiale. Va fi o ocazie, dacă este posibil în situaţia ecumenică locală, să inviţi reprezentanţi ai Bisericilor ortodoxe şi orientale să participe la cult şi să reflectaţi împreună asupra modului de a adapta aceste propuneri.

Dar comunităţile au cu adevărat o dificultate în a-şi însuşi împreună rugăciunile propuse şi a reţine anumite expresii ca fiind proprii. Propunem, aşadar, ca soluţie alternativă, mai curând decât a recompune rugăciunile orientale, fie utilizarea lor în forme prescurtate, fie alegerea altora din culegerea dată în anexă, sau chiar folosirea unor rugăciuni dintr-o tradiţie liturgică mai familiară.

Oricare ar fi alegerea adoptată, dacă se păstrează structura, mişcarea şi fiecare element de cult, spiritul celebrării va fi pătruns şi obiectivul spiritual atins: a permite adunării să intre cu credinţă în experienţa spirituală a fraţilor şi surorilor din Orient şi a nu impune rugăciunile dintr-o tradiţie liturgică. Se va manifesta şi se va realiza astfel, cu atât mai bine, unitatea spirituală a tuturor creştinilor ce doresc ca în acest an, 2004, să se roage pentru pacea lumii şi pentru comuniunea lor de credinţă cu Cristos cel Înviat, care este izvorul a toate.

Iată derularea celebrării şi legătura diferitelor elemente cu tema:

- Adunarea cântă Domnului actul său de mulţumire şi se pregăteşte să asculte cuvântul lui Dumnezeu printr-o rugăciune penitenţială. Aceasta dispune inimile la o pace interioară, rod al milostivirii lui Dumnezeu şi a ascultării cuvântului său.

- Liturgia cuvântului este partea cea mai amplă. Este o proclamare a păcii ca dar al lui Dumnezeu pentru umanitate, ca promisiune a lui Isus faţă de oameni, realizată în misterul crucii şi învierii sale, şi desăvârşită în Biserică prin darul Duhului Sfânt. După învăţătura sfântului Paul din Scrisoarea către Efeseni şi după exemplul îndemnului său pastoral către membrii Bisericilor locale tinere, noi suntem chemaţi să ne iubim unii pe alţii în comuniune cu Duhul Sfânt. Această iubire reciprocă între creştini şi între Biserici, pentru care dimensiunea esenţială este ecumenismul, acreditează mărturia noastră şi angajamentul nostru specific, de creştini, în favoarea păcii în lume.

- Gestul păcii, plasat în centrul celebrării, între lecturile biblice şi crez, urmat de o mare rugăciune, pune în valoare reînnoirea angajamentului tuturor de "a păstra unitatea duhului prin legătura păcii, astfel încât să devenim un singur trup...". Pentru a exprima şi încuraja membrii adunării spre această reînnoire sinceră în favoarea reconcilierii creştinilor şi în favoarea păcii, s-au făcut mai multe propuneri:

Se poate alege un simbol al păcii cum ar fi aprinderea de lumânări, ramurile, porumbelul... şi, de preferinţă, curcubeul. Acest simbol trebuie pus în valoare la începutul rugăciunii. Este de dorit să fie evocat în omilie, să fie un element principal al celebrării şi să fie reluat spre final.

Se pot, de asemenea, invita persoane care să dea mărturie despre felul în care ele se pun în slujba păcii. Situaţia pozitivă a ecumenismului din Alep este o mărturie de primit în timpul celebrării.

- Deschisă printr-o acţiune de mulţumire faţă de Dumnezeul păcii, celebrarea se va încheia prin invocarea Duhului Sfânt, tezaur al binelui şi izvor al păcii.

- Celebranţii din Bisericile locale prezente, fie că au fost sau nu solicitaţi pe parcursul derulării celebrării, pot da împreună binecuvântarea finală. Trimiterea ar putea, printre altele, să ajute să înţelegem că rugăciunea în comun îşi află împlinirea în inima vieţii. Celebrările ecumenice şi roadele lor în viaţa lumii fac să crească mult comuniunea creştinilor: anunţ profetic al darului păcii.

© Editura Presa Bună