Discursul domnului Leonard Orban, comisar european, la Cea de-a Treia Adunare Ecumenică Europeană

Sibiu, 6 septembrie 2007

Doamnelor şi domnilor,

Este o deosebită plăcere pentru mine să mă aflu astăzi aici, alături de dumneavoastră. Prin lansarea apelului său de reînnoire şi unitate în Europa, această A Treia Adunare Ecumenică aduce în discuţie aspecte importante de mare actualitate.

Am totodată deosebita bucurie de a vă întâlni la Sibiu, care, alături de Luxemburg, este în această perioadă capitala europeană a culturii. Găzduirea unui eveniment atât de prestigios în primul an de apartenenţă la Uniunea Europeană reprezintă o onoare pentru România.

După cum ştiţi asocierea aceasta nu este nicidecum întâmplătoare, întrucât mica comunitate de rezidenţi germani din Sibiu se trage din familiile care au venit aici în secolul al XII-lea din regiunea cunoscută azi drept Luxemburg.

Acest lucru se reflectă în cele două denumiri ale oraşului: Sibiu/Hermannstadt, ceea ce constituie un excelent simbol al istoriei diversităţii europene.

Doamnelor şi domnilor,

Ne reunim aici, la Sibiu, la puţin timp de la aderarea României la Uniunea Europeană. În cele ce urmează voi vorbi pe scurt despre acest eveniment istoric. Am încredinţarea că România îşi va aminti de lunile şi anii de după 1 ianuarie 2007 ca de o perioadă de împliniri şi valorificare a potenţialului său. Încă o dată ne-am alăturat familiei politice şi culturale căreia îi aparţinem în mod firesc. În acelaşi timp cultura şi percepţia noastră proprie oferă prospeţime şi bogăţie "unităţii în diversitate" europene.

Extinderea se dovedeşte a fi un proces avantajos atât pentru vechile, cât şi pentru noile state membre şi explică o parte însemnată din performanţele economice bune din prezent ale uniunii.

Procesul de extindere - şi până la sfârşitul anului trecut, perspectiva extinderii - sporeşte, deopotrivă, creşterea economică şi locurile de muncă în România, a cărei economie se dezvoltă într-un ritm susţinut.

Mai mult decât atât, aderarea la UE ne pregăteşte mai bine pentru a face faţă provocărilor globalizării şi pentru a beneficia de oportunităţile oferite de aceasta. Iar acest lucru este esenţial având în vedere că procesul de globalizare este asemenea unui val de nestăvilit al cursului istoriei. Însă stă în puterile noastre să-i folosim energia şi astfel să-i reducem la minimum riscurile.

Procesul de integrare europeană reprezintă o încercare reuşită de a gestiona globalizarea. Împreună, ţările UE pot să asigure funcţionarea acestui proces spre beneficiul cetăţenilor lor.

Va mai fi necesară o anumită perioadă de timp pentru ca România să se integreze pe deplin în UE, dar îmi exprim optimismul cu privire la aceasta - România face progrese rapide, atât economice, cât şi politice. Adresez un îndemn tuturor românilor să contribuie la construcţia Europei şi să participe la dezbaterile democratice la nivel european.

Doamnelor şi domnilor,

În cele ce urmează mă voi opri asupra uneia dintre dezbaterile cele mai importante care există cu privire la nevoia de a crea o societate autentic multiculturală în Europa.

În calitate de cetăţeni europeni trebuie să ne dezvoltăm abilităţile interculturale şi să participăm în mod activ la dialogul dintre culturi şi religii - atât în interiorul frontierelor noastre, cât şi cu partenerii noştri din regiune şi de pe mapamond.

Având în vedere legătura profundă dintre cultură şi limbă, am convingerea că o politică puternică în domeniul multilingvismului va constitui un factor esenţial pentru asigurarea reuşitei.

Intenţionez să consolidez această politică comunitară dincolo de sfera predării şi învăţării limbilor străine, pentru a include toate aspectele legate de limbi din viaţa de zi cu zi a cetăţenilor. Multilingvismul poate să contribuie mult în ceea ce priveşte creşterea economică, locurile de muncă, competitivitatea, justiţia, coeziunea socială şi dialogul intercultural.

Până nu demult se credea că indivizii s-ar identifica cu comunităţile lor datorită unei serii de criterii favorizante: aceeaşi ţară, aceeaşi istorie şi aceeaşi limbă. Cu toate acestea, specialiştii în ştiinţe sociale împărtăşesc în prezent un punct de vedere diferit.

Aceştia subliniază faptul că majoritatea populaţiei lumii vorbeşte mai mult decât o singură limbă. Astfel, multilingvismul, la nivel individual, reprezintă o condiţie naturală a umanităţii.

În plus, majoritatea grupurilor sociale, în orice mod ar fi definite acestea, folosesc mai mult de o limbă. Multilingvismul social este deopotrivă condiţia noastră socială, ceea ce înseamnă că sentimentul nostru identitar a fost din totdeauna multiplu şi pluralist. Era necesară numai recunoaşterea acestui fapt ca o realitate.

Comunităţile umane nu mai sunt percepute ca fiind monolitice. O mai bună imagine a acestora ar fi, probabil, aceea a unei reţele cuprinse de freamătul constant al schimburilor şi al negocierilor care îi uneşte pe oameni.

Având în vedere diversitatea noastră naturală, acest dialog se desfăşoară într-o stare permanentă de traducere. Câteodată intrăm în contact cu persoane care vorbesc limbi diferite; altădată cu persoane care vorbesc propria noastră limbă, dar care au opinii diferite despre lume. Dialogul şi înţelegerea "se regăsesc în traducere".

Anul viitor sărbătorim Anul European al Dialogului Intercultural. Politica noastră, în domeniul multilingvismului, va contribui la îndeplinirea a numeroase dintre obiectivele acestuia, precum: respectarea şi promovarea diversităţii culturale, promovarea cetăţeniei UE active şi deschiderea către lume.

Am convingerea că limbile ne pot ajuta să transformăm societăţile noastre într-unele autentic multiculturale.

Doamnelor şi domnilor,

Punctele de vedere referitoare la religii, credinţe şi convingeri filozofice reprezintă o parte semnificativă a fondului nostru cultural şi sunt de nedespărţit de dialogul intercultural. Aş vrea să închei cu câteva cuvinte despre importanţa limbii în acest context.

Toate religiile lumii au reflectat asupra modului de transpunere a sacrului în limbaj. Permiteţi-mi să vă dau un exemplu al modului de situare a sacrului în lume.

După cum se ştie, Biblia este cartea cea mai tradusă din lume. Mai exact, o traducerea în germană a fost elementul care a declanşat Reforma creştină. În prezent, societăţile care traduc Biblia în toate limbile lumii se numără printre cele mai avansate centre de cercetare privind traducerea şi limbile.

Există şi o altă dimensiune pe care confesiunile trebuie să o ia în considerare, şi anume comunicarea în cadrul propriilor comunităţi, cu celelalte confesiuni şi comunităţi de credincioşi, precum şi cu lumea întreagă.

Religiile, care reunesc multe comunităţi lingvistice şi grupuri sociale în cuprinsul congregaţiei lor, vor cugeta asupra alegerilor lingvistice care urmează să fie făcute, astfel încât fiecare enoriaş, indiferent de provenienţa sa, să facă parte din comunitatea de credincioşi.

De asemenea, confesiunile trebuie să facă alegeri în ceea ce priveşte limba atât pentru a-şi prezenta mesajul în lume, cât şi pentru a asculta mesajul celorlalţi, într-un spirit de deschidere spre dialog. Acesta este de fapt spiritul Cartei ecumenice, care a fost tradusă în peste 30 de limbi.

Doamnelor şi domnilor,

Stabilirea de legături cu ceilalţi, discutarea punctelor de divergenţă, identificarea şi definirea elementelor comune constituie chintesenţa unui dialog intercultural fructuos şi se situează în centrul acestei adunări. Spiritul dialogului va asigura, în mod cert, succesul acestui forum.

Vă mulţumesc pentru atenţie.