Mesajul lui Benedict al XVI-lea adresat participanţilor la Cea de-a III-a Adunare Ecumenică Europeană

Cardinalului Péter Erdö, preşedinte al Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa şi pastorului Jean-Arnold de Clermont, preşedinte al Conferinţei Bisericilor din Europa

Cu bucurie adresez salutul meu tuturor delegaţilor şi participanţilor la Cea de-a III-a Adunare Ecumenică Europeană la Sibiu, care reflectează asupra unei teme importante pentru noua evanghelizare în Europa, "Lumina lui Cristos străluceşte asupra tuturor oamenilor. Speranţa reînnoirii şi a unităţii în Europa", şi care şi-a fixat misiunea de "a recunoaşte o lumină nouă în Cristos răstignit şi înviat pentru a favoriza calea de reconciliere între creştinii din Europa".

Adresez salutul meu fiecăruia dintre voi şi, prin intermediul vostru, Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa şi Conferinţei Bisericilor din Europa. Privesc la această întâlnire importantă cu speranţa vie ca ea să facă să înainteze drumul ecumenic spre recompunerea unităţii depline şi vizibile a tuturor creştinilor. De fapt, aceasta este o prioritate pastorală pe care am dorit să o subliniez încă de la începutul pontificatului meu. Angajarea în căutarea unităţii vizibile a tuturor creştinilor este esenţială, pentru ca lumina lui Cristos să poată străluci asupra tuturor oamenilor.

Cu Conciliul al II-lea din Vatican, aşa cum a notat veneratul meu predecesor papa Ioan Paul al II-lea, "Biserica Catolică s-a angajat în mod ireversibil să parcurgă calea cercetării ecumenice, punându-se astfel în ascultarea Duhului Domnului, care învaţă cum să citim cu atenţie semnele timpurilor" (Ut unum sint, 3). "A crede în Cristos înseamnă a voi unitatea; a voi unitatea înseamnă a voi Biserica" (ibid., 9). Conştientă de aceasta, Biserica Catolică va continua cu încredere pe drumul comuniunii şi al unităţii creştinilor, un drum desigur dificil, dar vestitor de mare bucurie (cf. ibid., 2).

Câte "semne ale timpurilor" ne-au susţinut şi încurajat să înaintăm pe acest drum, în decursul deceniilor şi în timpul precedentelor Adunări Ecumenice Europene din Basel (1989) şi Graz (1997), până la semnarea documentului Charta oecumenica la Strasbourg în anul 2001! Şi numeroasele întâlniri şi celebrări ecumenice, împreună cu munca răbdătoare a dialogului teologic la nivel local şi internaţional, ne-au oferit semne încurajatoare şi ne-au făcut "mai vie conştiinţa Bisericii ca mister al unităţii" (Novo millennio ineunte, 48). Adevăratul dialog se realizează acolo unde nu există numai cuvântul, ci şi ascultarea şi unde în ascultare are loc întâlnirea, în întâlnire relaţia şi în relaţie înţelegerea înţeleasă ca aprofundare şi transformare a existenţei noastre creştine. Aşadar, dialogul se referă nu numai la domeniul ştiinţei şi a ceea ce suntem capabili să facem. El face să vorbească mai curând persoana credincioasă, mai mult, pe însuşi Domnul în mijlocul nostru.

Două elemente trebuie să fie pentru noi ca orientare în angajarea noastră: dialogul adevărului şi întâlnirea sub semnul fraternităţii. Ambele au nevoie de ecumenismul spiritual ca fundament. Deja Conciliul al II-lea din Vatican notase: "Convertirea inimii şi sfinţenia vieţii, împreună cu rugăciunile individuale şi publice pentru unirea creştinilor, trebuie socotite sufletul întregii mişcări ecumenice" (Unitatis redintegratio, 8). Rugăciunea pentru unitate reprezintă drumul regal spre ecumenism. Le permite creştinilor din Europa să privească cu ochi noi la Cristos şi la unitatea Bisericii sale. În afară de aceasta, îi face capabili să înfrunte cu curaj fie amintirile dureroase de care nu este lipsită istoria europeană, fie problemele sociale în era relativismului astăzi larg predominant. În orice perioadă, bărbaţi şi femei ai rugăciunii, de care aparţin numeroşii martori ai credinţei din toate confesiunile, au fost principalii constructori de reconciliere şi de unitate. Ei i-au inspirat pe creştinii despărţiţi să caute drumul reconcilierii şi al unităţii.

Noi, creştinii, trebuie să fim conştienţi de misiunea care ne-a fost încredinţată, care este aceea de a duce Europei şi lumii glasul celui care a spus: "Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează nu umblă în întuneric, ci va avea lumina vieţii" (In 8,12). Este misiunea noastră de a face să strălucească lumina lui Cristos în faţa bărbaţilor şi femeilor de astăzi: nu propria noastră lumină, ci lumina lui Cristos. Aşadar, să-i cerem lui Dumnezeu unitatea şi pacea pentru europeni şi să ne dovedim pregătiţi să contribuim la un adevărat progres în Europa, în Orient şi în Occident. Sunt convins că întâlnirea de la Sibiu va oferi idei preţioase pentru a continua şi a intensifica vocaţia specifică a Europei, idei care apoi trebuie să ajute la construirea unui viitor mai bun pentru populaţia ei.

Doresc Celei de-a III-a Adunări Ecumenice Europene de la Sibiu să reuşească să creeze spaţii de întâlnire pentru unitate în diversitatea legitimă. Într-o atmosferă de încredere reciprocă şi având conştiinţa că rădăcinile noastre comune sunt mult mai profunde decât diviziunile noastre, va fi posibil să se distrugă o falsă autosuficienţă şi să se depăşească înstrăinarea, experimentând în mod spiritual fundamentul comun al credinţei noastre. Europa are nevoie de locuri de întâlnire şi de experienţe de unitate în credinţă conduse de Duhul Sfânt. Îl invoc pe Dumnezeu să facă, prin intermediul Duhului său, din adunarea voastră de la Sibiu un asemenea loc.

Fie ca lumina lui Cristos să lumineze drumul continentului european! Domnul să binecuvânteze familiile voastre, comunităţile, Bisericile şi pe toţi cei care, în orice regiune a Europei, mărturisesc că sunt discipoli ai lui Cristos.

Castel Gandolfo, 20 august 2007

Benedict al XVI-lea

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu