Mesaj: ÎPS Ioan Robu

Ca toţi să fie una - pentru ca lumea să creadă

O dată cu această A Treia Adunare Ecumenică Europeană (EEA3) de la Sibiu, speranţa noastră în intensificarea unităţii creştinilor în Europa atinge un nou punct culminant. Drumul speranţei şi al reînnoiri, început în ianuarie 2006 la Roma, continuat anul acesta în februarie la Wittenberg, devine acum mai vizibil şi ajunge să fie păşit cu încredere, nu numai de cei peste 2.500 de delegaţi oficiali, ci şi de numeroşii pelerini care au venit şi vor mai veni încă în aceste zile de sărbătoare; de asemenea - îmi place să cred - de toţi aceia care urmăresc prin intermediul televiziunii şi al mass-media desfăşurarea acestei întâlniri ecumenice europene.

Semnarea documentului Charta oecumenica, mai întâi în anul 2001 - apoi de nenumărate ori după aceea -, semnifică dorinţa creştinilor din Europa de a merge pe drumul reconcilierii şi de a da mărturie comună despre Cristos, într-un context cultural secularizat ca al nostru. Este vorba despre înaintarea acelui proces conciliar început la Basel, în anul 1989, continuat mai apoi la Graz, în anul 1997, însă extins de data aceasta şi la partea estică şi sud-estică a continentului nostru european.

Tema generală a acestei prime zile a lucrărilor este prima parte, adică primele trei capitole din Charta oecumenica: "Lumina lui Cristos şi Biserica". În mod concret este vorba despre unitatea creştinilor, despre izvoarele comune ale spiritualităţii acestora şi despre mărturia despre Cristos, pe care suntem chemaţi cu toţii de a o da.

Mărturia comună este modalitatea vizibilă şi cea mai eficientă a răspândirii evangheliei în zilele noastre. Într-un context cultural european secularizat, în care numeroase curente postmoderne refuză să recunoască fundamentele creştine ale acestui continent, devine din ce în ce mai necesar ca mărturia celor ce cred să fie comună şi reciproc conjugată, pentru a avea o cât mai mare eficienţă în acţiune.

Însă pentru ca mărturia să fie posibilă, mai întâi, şi apoi credibilă e necesară redescoperirea bogăţiei spirituale specifice confesiunilor creştine şi a izvoarelor spiritualităţii comune. Cel care ne îmbogăţeşte pe toţi cu lumina sa şi prin cuvântul său este Domnul nostru Isus Cristos - mort şi înviat pentru noi şi pentru întreaga creaţie, pentru ca noi să avem parte de viaţă în plenitudine. Iar această viaţă este darul său gratuit făcut nouă tuturor.

Primind acest dar, noi creştem în unitate, iar unitatea noastră, din ce în ce mai vizibilă şi mai intensă, chiar dacă încă nu deplină, este o imagine fidelă a unităţii divine din sânul Preasfintei Treimi.

Să fim deschişi în aceste zile şoaptelor Duhului Sfânt şi harului divin, pentru a putea deveni capabili să aprofundăm unitatea deja existentă între noi: ca dar al lui Dumnezeu făcut oamenilor o dată cu sfântul Botez, ca speranţă a mărturiei creştine comune şi ca ecou fidel al rugăciunii sacerdotale a lui Isus: "Ca toţi să fie una..." (In 17,21).