Monika Heitz Oberstudienrätin a.D., delegat al Bisericii Vechi-Catolice din Austria

Alocuţiune pentru şedinţa plenară de miercuri, 5 septembrie 2007

Doamnelor şi domnilor, iubiţi fraţi şi iubite surori!

Tema mea este: Aprecieri personale asupra rezultatelor de la Graz şi speranţele mele legate de Sibiu.

Nu pot să-mi imaginez Graz-ul fără Basel.

Ar fi fost Graz-ul posibil fără Basel?

Deja la Adunarea Ecumenică Europeană "Pace întru dreptate" - Basel, de Rusaliile anului 1989, deci încă înainte de "schimbare", aproape toate Bisericile din ţările Europei au răspuns chemării Consiliului Ecumenic al Bisericilor (Vancouver 1983), de a intra "într-un proces conciliar de angajare reciprocă pentru dreptate, pace şi protejarea creaţiei".

Conferinţa Bisericilor Europene (CBE) a luat, în acest sens, în anul 1987 o decizie corespunzătoare, iar Consiliul Conferinţelor Episcopale Europene a răspuns invitaţiei CBE de a participa.

Un rezultat al Basel-ului este, cu siguranţă, intrarea, respectiv acceptarea, la sfârşitul anului 1994 a Bisericii ca şi membru cu drepturi depline în Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Austria.

La Basel a existat deja o participare ridicată şi influentă a femeilor, influenţată şi de decada "Bisericile în solidaritate cu femeile" (1988-1998).

Surprinzătoarea acceptare a "corabiei femeilor" dovedeşte faptul că femeile nu mai permit să fie ţinute "peste bord" şi că nu mai trebuie să fie tolerate. Astfel, primele hirotoniri ale unor femei în Bisericile Vechi-Catolice (după Rusaliile anului 1996) nu au stârnit controverse puternice aşa cum era de aşteptat.

Două exemple, aşadar, care arată că procesul conciliar era în curs de desfăşurare.

Însă cine citeşte încă o dată documentul final de la Basel, se întreabă probabil, asemenea mie: "De ce nu am putut trece de la recomandări şi angajamente personale la fapte?

"

Consecvent, Cea de-a Doua Adunare Ecumenică Europeană, "Împăcarea - dar al lui Dumnezeu şi sursă a unei noi vieţi", Graz 1997.

Din nou a existat un proces de discuţii în timpul perioadei de planificare. Personal, îmi aduc aminte de bucuria proprie pe care am simţit-o când s-au introdus forumuri suplimentare, precum "Împăcarea în comuniunea dintre bărbaţi şi femei în Biserică" şi forumul "Împăcare fără teschuva? Autoperceperea creştină şi evreii" (în cadrul căruia am susţinut o alocuţiune).

Îmi amintesc cu plăcere de valoroasele şi foarte diversele manifestări din "Centrul de femei", de numeroşii participanţi din centrul şi estul Europei, care între timp a devenit deschis, de participarea numeroasă a comunităţilor din Graz, de slujba ecumenică de duminică de după adunare, împreună cu anglicanii şi alţi prieteni "Porvoo" din Biserica noastră Veche-Catolică din Graz.

Rezultatele de la "Graz":

Aveţi aici câteva exemple: Tematica "Creştini şi evrei" a fost abordată la diferite niveluri în Austria. S-a făcut propunerea ca la 17 ianuarie să se organizeze o "zi de învăţare şi predare" pentru creştini despre evrei, iar această propunere a fost extinsă.

De asemenea "Lunga noapte a Bisericilor" a devenit în Austria un fel de tradiţie.

Charta oecumenica este prezentă în mediul celor interesaţi de ecumenism, însă nu a fost cu adevărat preluată în viaţa de zi cu zi a Bisericii.

A fost nevoie de mult angajament în procesul de mai mulţi ani numit "Cuvântul social al Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Austria"; toate cele 14 Biserici membre au colaborat la realizarea sa şi l-au semnat. Noi, femeile, dorim să evităm realizarea unui capitol special "Femeile", mai degrabă ne dorim o ancorare a realităţilor şi perspectivelor femeilor în toate domeniile vieţii sociale; Astfel am elaborat în "Forumul Ecumenic al Femeilor Creştine din Austria" "Cuvântul ecumenic social al femeilor".

De asemenea, s-a pus şi în Austria marea problemă a globalizării şi a "Economiei în slujba vieţii".

Însă ca şi înainte, mai sunt încă multe de făcut.

Acum avem Cea de-a Treia Adunare Ecumenică Europeană "Lumina lui Cristos luminează asupra tuturor - Speranţă pentru unitate şi înnoire în Europa".

Speranţele mele legate de "Sibiu"?

Mă bucur de acest oraş multicultural dintr-o ţară ortodoxă de unde a provenit cu câţiva ani înainte Ziua Mondială de Rugăciune a Femeilor.

Sper să întâlnesc sau să revăd oameni dedicaţi. Sper să iau parte la slujbe emoţionante, meditaţii biblice incitante, prelegeri inspirate şi discuţii guvernate de dezbateri aprinse, dar şi de posibilitatea de ajungere la un consens.

Îmi doresc mie şi nouă tuturor să plecăm acasă întăriţi de cât mai multe recomandări concrete şi curaj, dar fără iluzii. Mai presus de toate doresc tinerilor ca după adunare să fie convinşi că este important să se simtă în Biserică şi în societate ca acasă, să se integreze în Europa şi în lumea întreagă, dar fiecare în felul său propriu.

Propria mea "Speranţă pentru înnoire şi unitate în Europa" este ca lumina lui Cristos să ne lumineze pe noi toţi, cei care participăm la această conferinţă, iar Bisericile adunate aici să fie unite printr-o mărturisire comună credibilă.