Sa educam prin pilde si povestioare

Capitolul 5. Paste

107. Cristos este viu!

Era într-un penitenciar al securitatii din Moscova. O detinuta, cu numele Arsenief, povesti o întâmplare din acest loc al terorii: "Într-o seara, o tovarasa de celula îmi sopti la ureche: «Stiti ce zi este mâine? Mâine este Pastele!» Era Pastele asa de aproape? Pastele reprezinta bucurie pentru întreaga omenire. Doar noi eram excluse de la aceasta bucurie. Mergeam trista de-a lungul coridorului. Deodata izbucni un strigat în linistea apasatoare: «Cristos a înviat!» Cine îndraznise oare sa strige acest salut pascal? M-am uitat la însotitoarea mea. Ochii ei mari luminau în chipul ei palid. Atunci rasuna raspunsul, cu voci bucuroase, din fiecare celula: «Adevarat ca a înviat!» Gardienii, mirati, înlemnira. O asemenea obraznicie, cum gândeau ei, nu li se mai întâmplase niciodata. S-au repezit asupra tinerei fete si au luat-o cu ei. Dupa patru zile se întoarse în celula. Fata îi era slabita de tot. Fusese dusa într-o celula unde drept pedeapsa nu primi caldura si mâncare. «Am vestit totusi în închisoare Vestea cea Buna a Pastelui, îmi spuse ea cu fata luminânda. Toate celelalte nu conteaza!