Într-o legendă din Rusia se povestește despre o bunicuță care îngheță într-o friguroasă noapte de iarnă și voia să se încălzească cu o ceașcă de apă fierbinte, când deodată cineva bătu tare la ușă. Ea nu auzi, de aceea loviturile deveniră din ce în ce mai puternice.
În cele din urmă deschise ușa. Afară stăteau păstori cu nasul roșu și zăpadă pe cap. Bărbile lor erau înghețate. Emoționați, povestesc bunicuței despre un copil regesc care se născuse nu departe de acel loc, tocmai în acea noapte. "Vino repede, bunicuțo, îi spuse cel mai bătrân dintre ei. Vino repede! Tu știi să umbli cu copiii!" Bunicuța își acoperi capul. "Mâine, le spuse bunicuța, așteptați până mâine!" Păstorii o lăsară și se reîntoarseră. Puțin după aceea bătură din nou la ușă. Cerșiră puțină carne sau pâine. Ei înșiși voiau să le ducă copilului. "Mâine", le spuse bunicuța.
A doua zi, într-adevăr, bătrânica își ținu cuvântul dat. Luă un coș cu mâncare și daruri: un fular pentru femeie, o lingură de argint pentru copil, jucării și figurine din fildeș. Când sosi, staulul era gol. Da, staulul era gol.