Scrisoare către persoanele consacrate: Iubirea cere iubire

Gratis aţi primit, gratis să daţi.(Mt 19,8)

Dragi fraţi şi surori,

Dumnezeu, care este iubire (1In 4,8) şi care atât de mult a iubit lumea, încât ni l-a dat pe Fiul său unul-născut, ca oricine crede în el să nu moară, ci să aibă viaţa veşnică (cf. In 3,16), ne-a împărtăşit o mulţime de daruri cereşti.

Printre aceste daruri trebuie să descoperim cu multă bucurie darul sfânt al preoţiei care continuă în lume lucrarea minunată săvârşită de Cristos şi actualizează opera sa de mântuire prin celebrarea celor şapte taine dumnezeieşti prin care el este prezent cu noi până la sfârşitul veacurilor şi prin proclamarea evangheliei sale la toate popoarele (cf. Mt 28,29).

Nimeni nu poate număra darurile pe care Dumnezeu le-a îndreptat şi le îndreaptă spre oameni. Printre acestea străluceşte un dar special pe care l-a făcut unor suflete privilegiate, darul vieţii consacrate.

Mă bucur să vă semnalez în acest context cele spuse de Sfântul Părinte papa Ioan Paul al II-lea despre acest mare dar: "Viaţa consacrată, profund înrădăcinată în exemplul şi învăţătura lui Cristos Domnul este un dar al lui Dumnezeu Tatăl făcut Bisericii sale prin Duhul Sfânt. Profesiunea sfaturilor evanghelice are menirea de a face ca trăsăturile caracteristice ale lui Isus - curat, sărac şi ascultător, să devină vizibile în mijlocul lumii în mod exemplar şi permanent, iar privirea credincioşilor este chemată să se îndrepte spre misterul împărăţiei lui Dumnezeu, care acţionează deja în istorie, şi care aşteaptă să-şi dobândească deplina dimensiune în ceruri" (VC 1).

Darul vieţii consacrate, un dar sublim

Analizând ce vrea să spună acest cuvânt donum - dar constatăm un lucru ce ne impresionează. Este vorba de ceva oferit gratuit, fără plată, adică spus mai direct şi pe înţelesul nostru - un cadou.

Dumnezeu face cadouri libere, gratuite, semne ale predilecţiei sale faţă de oameni, faţă de făpturile sale.

Aici intră locul persoanelor consacrate, aici ne găsim noi, preoţii, şi aici vă regăsiţi voi, dragi persoane consacrate, dragi fraţi şi surori.

Sunteţi persoane privilegiate, alese să vă bucuraţi de o iubire specială şi aveţi prin aceasta un loc special în inima lui Dumnezeu şi în inima Bisericii.

Când părinţii sinodali s-au întrunit la Roma la chemarea Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea în 1994, în luna octombrie, ei au subliniat rolul deosebit al vieţii consacrate în viaţa Bisericii, în istorie şi în mijlocul poporului creştin şi au susţinut că "viaţa consacrată a fost şi rămâne un dar preţios şi necesar pentru prezentul şi viitorul poporului lui Dumnezeu, deoarece ea aparţine intim vieţii, sfinţeniei şi misiunii ei; viaţa consacrată este aşezată în însăşi inima Bisericii ca element decisiv pentru misiunea ei".

Biserica, aşadar, a primit de la Dumnezeu un dar special prin toate formele de viaţă consacrată şi prin toate persoanele ce aleg această formă de viaţă. Persoanele consacrate sunt ca un ferment pentru poporul lui Dumnezeu şi ca un stimul pentru a înţelege natura intimă a vocaţiei creştine (cf. AG 18).

Zi aniversară

Anul acesta se împlinesc 10 ani de la prima zi specială dedicată vieţii consacrate.

În fiecare an, din voinţa expresă a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, persoanele consacrate au ziua lor la 2 februarie - sărbătoarea Întâmpinării Domnului. Este un moment fericit de a relua motivaţia pe care a avut-o Sfântul Părinte atunci când a stabilit această zi specială.

Motivele au fost şi am vrea să rămână mereu cele trei:

a) mai întâi pentru a mulţumi Părintelui ceresc şi pentru a-l preamări pe Dumnezeu pentru acest mare dar, care îmbogăţeşte viaţa Bisericii şi îmbucură comunitatea creştină cu atâtea carisme şi cu atâtea suflete dăruite cauzei împărăţiei lui Dumnezeu;

b) în al doilea rând această zi are scopul de a promova cunoaşterea şi preţuirea vieţii consacrate din partea întregului popor al lui Dumnezeu;

c) în al treilea rând această fericită zi le priveşte direct pe toate persoanele consacrate, care sunt invitate să celebreze împreună şi în mod solemn, lucrările minunate pe care Dumnezeu le-a realizat în ele, ca să descopere astfel razele frumuseţi divine revărsate în ele pentru binele şi folosul întregii Biserici.

Dragi persoane consacrate, dragi fraţi şi surori,

Acesta este motivul pentru care mă bucur să vă adresez această scrisoare pentru a trăi împreună marea lucrare a lui Dumnezeu săvârşită în voi şi prin voi în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Cunoscând marele dar pe care Dumnezeu vi l-a făcut şi l-a făcut Bisericii, să-l lăudăm pe el care-şi iubeşte Biserica, care vă iubeşte pe voi şi să facem cunoscut oamenilor că el îi iubeşte pe toţi şi îi cheamă la o bucurie adevărată căutând şi năzuind spre sfinţenie şi aşteptând împlinirea făgăduinţelor sale în împărăţia cea veşnică.

Vă fac cunoscut şi cu această scrisoare că lumea are nevoie de mărturia voastră, că aveţi o chemare sfântă şi nobilă şi că ceea ce aţi primit în dar trebuie să oferiţi şi celorlalţi cu aceeaşi generozitate.

Iubirea manifestată pentru voi este o iubire gratuită; un dar pe care l-aţi primit fără meritul vostru propriu, este un cadou generos primit de la Dumnezeul iubirii veşnice. "Prin aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu faţă de noi. Dragostea aceasta este: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit pe noi şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre" (1In 4,9).

Dacă această dragoste care se îndreaptă spre toţi oamenii este dar ceresc gratuit, atunci dragostea arătată faţă de voi este pe drept semn al unei generozităţi totale şi a unei gratuităţi divine. Dumnezeu v-a ales ca să răspândească prin voi dragostea sa în lume.

În primul său mesaj pentru ziua vieţii consacrate Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea, spunea:

"Este cu adevărat o mare urgenţă ca viaţa consacrată să se dovedească mereu plină de bucurie şi spirit sfânt, să se avânte cu curaj pe toate căile vieţii de misiune şi să se prezinte în forţă cu o mărturie vie şi actuală, deoarece omul contemporan ascultă cu plăcere mai mult pe martori decât pe maeştri, ori dacă-i ascultă pe maeştri o face pentru că sunt martori" (EN 41).

Aceasta e marea chemare pe care o aveţi ca persoane consacrate şi aceasta trebuie să fie bucuria fiecăruia şi fiecăreia pe drumul vocaţiei proprii.

Ziua de 2 februarie, zi simbolică pentru toţi

Când s-a pus problema să existe o zi destinată vieţii consacrate, Sfântul Părinte a hotărât ca ea să fie sărbătoarea Prezentării Domnului la Templu.

În această zi, Maria şi Iosif, după ce s-au învrednicit să-l primească pe Isus ca pe un dar ceresc în casa lor, s-au hotărât să-l ducă, după prescrierile legii, la templu "pentru a-l oferi Domnului" (cf. Lc 2,22). Acum are loc schimbul de daruri: Dumnezeu le oferă un Fiu, iar ei îl prezintă în dar Tatălui.

Prezentarea lui Isus la templu constituie o imagine a oferirii totale pe care fiecare persoană consacrată o face atunci când se angajează la profesiunea sfaturilor evanghelice. Fiecare persoană consacrată a primit un dar, un favor din partea lui Dumnezeu, şi ea la rândul său se prezintă înaintea Domnului ca un dar de sine lui Dumnezeu, Bisericii şi poporului. În această lucrare şi în acest schimb de daruri se interpune Maria. Ea, care îl primeşte în dar pe Isus şi care se grăbeşte să-l ofere Tatălui, devine imaginea, figura Bisericii, care continuă să ofere fiii şi fiicele sale Părintelui ceresc, asociindu-i astfel la marea şi unica oferire de sine lui Cristos, cauza şi modelul oricărei consacrări în Biserică (cf. Mesajul Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, 6 ianuarie 1997).

Un adevărat mister, un adevărat schimb de daruri

Dragi persoane consacrate,

Mă bucur să vă prezint în numele meu, al Preasfinţitului Aurel şi a vicarului nostru episcopal pentru viaţa consacrată, pr. Alois Fechet, un gând de preţuire, de recunoştinţă şi mulţumire pentru marele dar al vocaţiei, pe care l-aţi primit şi îl aveţi, ca semn de predilecţie din partea întregii Sfinte Treimi.

Darul pe care l-aţi primit e gratuit, e un semn al iubirii infinite din partea Părintelui ceresc prin Isus Cristos în Duhul Sfânt.

În faţa unui astfel de dar aveţi o singură, mare şi sfântă datorie: să vă oferiţi, să faceţi lui Dumnezeu darul vostru, dar gratuit şi dar îmbrăcat în iubire, să iubiţi dăruind, dăruindu-vă pe voi şi toată viaţa voastră.

Lumea de astăzi are nevoie de martori ai acestei dăruiri.

Lumea aşteaptă de la voi exemple vii de iubire.

Oamenii au nevoie de lumini pe drumul vieţii spre adevărata fericire şi spre viaţa fără de sfârşit.

El nu aşteaptă altceva de la voi decât ceea ce a făcut Maria, când a spus cu bucurie şi iubire: "Fie mie după cuvântul tău" şi aşa să cântaţi din toată inima acelaşi cântec: Magnificat.

Tuturor har şi binecuvântare pentru ziua voastră.

Iaşi, 15 ianuarie 2007

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi