Scrisoare pastorală: Crăciun 2006: Naşterea Domnului
Naşterea istorică, naştere mereu actuală

Şi cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi.

Cristos se naşte, măriţi-l,
Cristos din ceruri, întâmpinaţi-l,
Cristos pe pământ, înălţaţi-vă.

Nu lăsaţi să ne fie furat pruncul ceresc din ieslea noastră de sfântul Crăciun

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

Celebrăm din nou Crăciunul, Naşterea Domnului Nostru Isus Cristos în anul 2006, naştere după trup pentru naşterea şi viaţa noastră sufletească. Nu facem o simplă comemorare a unui eveniment trecut, ci retrăim sacramentul mântuirii noastre, aşa ne învaţă Leon cel Mare, papă, într-una dintre omiliile sale când spune: "Noi considerăm naşterea Domnului, acest mister al Cuvântului făcut trup, nu ca pe o amintire a unui eveniment trecut, ci ca pe un fapt care se actualizează sub ochii noştri" (Leon cel Mare, Ser. 9).

Nu este vorba, aşadar, de un zbor liric între prezent şi trecut, ci este o retrăire plină de mister a aceluiaşi fapt care s-a întâmplat acum peste 2000 de ani.

În sărbătoarea Naşterii Domnului cel care lucrează este însuşi Cristos, care prin harul său ne face capabili şi părtaşi de natura sa pe care noi o adorăm în firea noastră. În ziua de Crăciun se realizează marele har al acestei noi prezenţe, căci acum, astăzi, sacramentul naşterii Domnului străluceşte în faţa ochilor noştri cu o nouă şi vie splendoare.

Trăim, aşadar, marele sacrament al mântuirii la începutul său, când Fiul cel veşnic al Tatălui îşi începe opera mântuirii lumii. Nu ar fi avut loc jertfa de pe cruce - moartea şi, mai ales, învierea glorioasă, dacă nu ar fi avut loc mai întâi întruparea, naşterea lui Isus după trup. Nu putem şi nu trebuie să separăm învierea de naştere, nici prezentul de trecut.

Manifestările externe care s-au tot adăugat, ansamblul de exprimări folclorice care au loc cu ocazia Crăciunului, îmbrăcarea acestui mister în mii de lumini şi globuri, în cadouri şi cântări, pot să îndepărteze gândul creştinului de la profunditatea misterului celebrat, pot să schimbe sensul şi valorile ce trebuie trăite la celebrarea Naşterii Domnului.

E atât de frumos Crăciunul, se face atâta sărbătoare, atâta lume este angajată în evenimentul retrăit, încât motivaţia tuturor manifestărilor şi a sărbătorii este în pericol să fie, dacă nu uitată cu totul, cel puţin neglijată şi lăsată undeva pe ultimul loc. La Crăciun bucuria are un singur fundament, toate manifestările cu toate culorile lor au o singură explicaţie, prezenţa pruncului divin în lume, în viaţă, în istorie.

Pruncul din iesle nu e cel din ghips sau cel meşteşugit de mâna omului, oricât de iscusit ar fi el, ci e însuşi Isus, Fiul lui Dumnezeu cel viu, care s-a născut din Fecioara Maria şi care prin lucrarea sa a mântuit lumea şi a adus în lume adevărata bucurie şi speranţă. El nu trebuie să lipsească din mijlocul sărbătorilor de Crăciun, dacă vrem ca ele să fie reale şi adevărate.

Adevăratul prunc din iesle este Isus, Fiul lui Dumnezeu cel viu

Sfinţiile voastre, dragi credincioşi,

În Biserică, în iesle, în case şi sub orice pom de Crăciun trebuie să-l descoperim pe el, Fiul lui Dumnezeu, venit pe pământ, care a transformat şi transformă totul.

Este impresionant gândul şi gestul sfântului Francisc din Assisi, care în anul 1223, la Greccio, a voit să reediteze în natură evenimentul petrecut la Betleem. Mulţimile de credincioşi din jurul acestei localităţi au participat cu mult entuziasm şi bucurie la acest moment de retrăire a naşterii Domnului, aşa încât din acest moment practica reeditării ieslei din Betleem a ajuns să fie preluată în multe alte localităţi şi să ajungă şi la noi.

E adevărat, noi, oamenii, avem nevoie de reprezentări sensibile ale acelei clipe, de scene din grota din Betleem. Forţa unor astfel de reprezentări este mare şi mobilizatoare. Din momentul când sfântul Francisc a deschis drumul unei practici în lumea catolică, de atunci mesajul Crăciunului a devenit şi mai puternic şi mai viu. Practica reprezentării ieslei din Betleem şi a împodobirii bradului de Crăciun are acum o largă răspândire, vorbeşte oamenilor într-un limbaj natural, transmite un mesaj de sensibilizare a spiritului de credinţă şi dăruire.

Într-o lume dornică de simboluri şi plină de sentimentalisme, prezenţa ieslei şi a pruncului culcat pe paie impresionează pe cei mici, pe copii, atrage pe tineri şi-i provoacă pe cei adulţi la retrăirea clipelor fericite ale copilăriei.

Există însă un pericol, acela de a uita explicaţia profundă a fenomenelor ce se manifestă în timpul sărbătorilor de Crăciun, de a rămâne doar la suprafaţa evenimentului şi de a nu pătrunde în inima lui. Există pericolul ca unii să ni-l fure pe Isus aşezând în locul său păpuşi, cadouri de tot felul, bunuri şi dulciuri sau chiar fiinţe necuvântătoare uitând cu totul de motivul real al Crăciunului: naşterea pruncului dumnezeiesc, Cuvântul cel veşnic al Tatălui.

Ceea ce se întâmplă în lume, în marile metropole din Occident, iar mai recent şi în oraşele noastre, reprezintă o mare derută, un mare pericol, acela de a schimba accentul de la divin la uman, de la Dumnezeu care intră în istorie prin naşterea sa în lume, la opera umană strict legată de probleme economice şi materiale, de manifestări legate de materialism şi consumism, trecerea la furtul pruncului şi înlocuirea lui cu tot felul de artificii fără nici o valoare.

Durerea noastră este şi mai mare când chiar creştinii buni, seduşi de forme externe şi de interese lumeşti reduc sărbătorile de Crăciun la simple manifestări materiale şi culinare, uitând că pomul de Crăciun şi ieslea de lângă el, fie că se află în case sau în pieţe publice sau în locuri sacre, au o semnificaţie profund creştină şi vorbesc despre un eveniment divin legat de suflet şi de mântuire.

Pruncul din iesle este Cuvântul veşnic al Tatălui, care s-a făcut trup

Iubiţi fraţi şi surori în Domnul

Mă bucur să vă amintesc şi cu această fericită ocazie a sărbătoririi Naşterii Domnului că toate argumentele acestui adevăr le-am primit prin revelaţie, prin descoperire din partea lui Dumnezeu. El a binevoit să ni le transmită prin cuvântul său din Biblie. Nu am fi cunoscut acest lucru dacă nu ne-ar fi învăţat, nu numai profeţii luminaţi de Duhul Sfânt, ci chiar însuşi Isus Cristos, Cuvântul veşnic al Tatălui, care la împlinirea timpurilor s-a făcut om şi a locuit între noi (In 1,14)

Aceasta e marea noastră bucurie şi marea noastră siguranţă de Crăciun. Dumnezeu Tatăl l-a trimis în lume să se nască, să se facă asemenea nouă şi să ne asigure de acest adevăr şi de această iubire. Cu aceşti ochi trebuie să-l privim pe prunc şi să vedem dincolo de înfăţişarea plăpândă a copilului din iesle Cuvântul Tatălui ceresc întrupat pe pământ dintr-o Fecioară. Acest adevăr nu l-am fi putut cunoaşte decât dacă nu ni l-ar fi descoperit Dumnezeu însuşi prin Duhul său în Sfintele Scripturi.

Pentru a ne bucura cu toţii de cunoaşterea acestei revelaţii, de acest dar ceresc, noi am dispus ca încă un an de zile, "Noul an pastoral 2006-2007", să ne îndreptăm spre Sfintele Scripturi, pentru a ne bucura şi mai bine şi mai mult de acest cuvânt a lui Dumnezeu încredinţat nouă oamenilor, pentru a-l pătrunde şi mai adânc şi pentru a-l transforma în normă de viaţă.

Vă invităm să vă apropiaţi de ieslea din Betleem luminaţi de textele biblice şi să faceţi sărbătoare de Crăciun, dar nu orice fel de sărbătoare, ci sărbătoare în suflet, sărbătoare în familii, sărbătoare în comunităţi, sărbătoare în Biserici.

"Bucuraţi-vă în Domnul, iarăşi vă spun bucuraţi-vă. Bucuria voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor. Domnul este aproape, iar pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire va păzi inimile şi gândurile voastre în Cristos Isus" (Fil 4,4).

Vă invit să priviţi şi să vedeţi în iesle, dincolo de formele de lemn, de marmură, de ipsos sau de orice alt material din care e prezentat pruncul, pe însuşi Isus, Dumnezeu prezent în istoria şi în viaţa noastră, în familia din Betleem, dar şi în familiile noastre, în bisericile unde ne întrunim la celebrarea naşterii sale, dar mai ales în inimile noastre, curate şi pline de credinţă, unde vrem să-i simţim cu adevărat prezenţa sa dumnezeiască.

Mă bucur să vă transmit împreună cu PS Aurel, cu toţi colaboratorii noştri din Iaşi, de la episcopie, seminar şi parohii, salutul meu părintesc şi creştinesc şi urările sfinte, prin cuvintele apostolului neamurilor:

"Bucuraţi-vă întotdeauna! Rugaţi-vă fără încetare. Mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voinţa lui Dumnezeu în Cristos Isus. Harul Domnului nostru Isus Cristos să fie cu voi cu toţi!" (1Tes 5,16-28).

Sărbători fericite! La mulţi şi binecuvântaţi ani!

Petru Gherghel,
episcop de Iaşi