Scrisoare pastorală

Liturgia orelor în limba română

Către toţi confraţii întru preoţie, către toate persoanele consacrate,
către toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre locale,

Pe tine Dumnezeule, te lăudăm,
Pe tine Doamne te mărturisim.

Cu aceste cuvinte ale imnului "Te Deum" şi cu deosebită satisfacţie, vă întâmpin şi vă împărtăşesc bucuria cea mai mare pe care o avem: publicarea primului volum din Liturgia orelor, rugăciune de laudă şi de preamărire a lui Dumnezeu pe care trebuie să o înalţe fiecare preot, diacon, persoană consacrată, după Regula şi Normele proprii, şi pe care sunt chemaţi să o iubească şi s-o folosească toţi creştinii Bisericii noastre.

Trebuie să-l mărturisim şi să-l lăudăm pe Dumnezeu, care ne face acum, în timpul Sinodului diecezan şi la început de an nou bisericesc, un aşa mare şi important cadou: Liturgia orelor în limba noastră maternă, prin grija Conferinţei Episcopale Române şi a echipelor de lucru de la Bucureşti şi Iaşi.

Breviarul, aşa cum se mai numeşte Liturgia orelor, care până la Conciliul Vatican II se recita şi se celebra în limba latină, acum este tradus în diferite limbi şi oferit întregului popor al lui Dumnezeu ca un imn de laudă, de preamărire, ca o cerere neîncetată îndreptată spre ceruri împreună cu Isus şi cu întreaga Biserică.

Liturgia orelor este rugăciunea publică şi comună a întregului popor al lui Dumnezeu şi se numără pe bună dreptate între îndatoririle cele dintâi ale Bisericii. Este cunoscut faptul că "primii creştini erau stăruitori în învăţătura apostolilor, în comuniunea fraternă, în frângerea pâinii şi în rugăciune" (Fap 2,42), întâlnindu-se de mai multe ori în zi pentru a-l lăuda pe Dumnezeu şi a se ruga (cf. Fap 3,1; 10,9; 16,25).

Liturgia orelor reprezintă de fapt rugăciunea lui Cristos adresată Tatălui, celebrată deseori cu ucenicii săi şi lăsată ca o moştenire şi o obligaţie a Bisericii sale. Cristos continuă şi astăzi rugăciunea sa de laudă, de preamărire, cererea sa de iertare şi de binecuvântare prin cei care formează Biserica sa: preoţi, persoane consacrate, simpli credincioşi.

Preacucernici părinţi,

Primii care au beneficiat de exemplul de rugăciune al lui Isus au fost apostolii. Tot ei au fost învăţaţi cum să se roage şi când să se roage. Ceea ce au văzut, au auzit şi au învăţat ei, s-au străduit să o facă după cum le-a poruncit Domnul adunându-se în Cenacol şi aşteptând făgăduinţa de sus. Faptele Apostolilor vorbesc despre apostolii care aşteptau în rugăciune coborârea Duhului promis, iar comunitatea credincioşilor se aduna cu femeile şi Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui la frângerea pâinii şi la rugăciune (cf. Fap 1,14; 2,42).

Cei care cheamă şi anunţă azi lumea la rugăciune sunt apostolii zilelor noastre; sunteţi Sfinţiile voastre care aţi primit mandatul de a evangheliza şi de a fi maeştri ai rugăciunii, cum ne arată Biserica şi Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea.

Porunca de a ne ruga - pe care fiecare preot o primeşte în momentul sfinţirii diaconale şi a consacrării sacerdotale - nu este altceva decât însăşi esenţa slujirii preoţeşti şi a grijii de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu şi a îndeplinirii misiunii primite de a fi mijlocitori între Dumnezeu şi oameni.

Liturgia orelor sau Breviarul ca şi celelalte acţiuni liturgice nu reprezintă doar o simplă acţiune particulară, ci aparţine întregului trup al Bisericii pe care îl manifestă şi asupra căruia se răsfrânge. Aşadar, nu este doar o rugăciune personală, ci este rugăciunea întregii Biserici, este rugăciunea oficială în numele tuturor credincioşilor. Dacă avem o astfel de convingere pe care ne-o trasează sfânta Biserică iar Dreptul canonic o precizează ca fiind o îndatorire gravă, nu ne mai punem problema obligativităţii ei. Este de la sine înţeles că un preot trebuie să se roage, este chemat să se unească cu Cristos şi cu toţi membrii Bisericii în laudă adusă Creatorului.

Rugăciunea orelor încredinţată preoţilor este nu numai o îndatorire, ci este în acelaşi timp şi o misiune sfântă, un motiv de bucurie şi un act de identitate sacerdotală.

Dragi persoane consacrate,

Termenul consacrat vorbeşte de la sine. O persoană consacrată este încredinţată lui Dumnezeu, este destinată la o iubire deosebită şi are un crez şi un ideal special: dialogul cu Dumnezeu prin rugăciune.

Iată cum prezintă Normele generale privind Liturgia orelor această misiune a persoanelor consacrate: "Comunităţile canonicilor, călugărilor, călugăriţelor şi a altor persoane consacrate, care în virtutea regulii sau a constituţiei lor trebuie să recite, fie în comun, fie în particular Liturgia orelor, în întregime sau parţial, reprezintă în mod special Biserica în rugăciune. Aşadar, ei reprezintă pe deplin chipul Bisericii care fără încetare îl laudă pe Domnul într-un singur glas şi îşi împlinesc datoria de a coopera în primul rând prin rugăciune «la edificarea şi creşterea întregului trup mistic al lui Cristos şi la binele Bisericilor particulare»" (nr. 24).

În lumina acestei învăţături ne bucurăm să îndreptăm spre toţi fraţii şi surorile consacrate, ca şi spre laicii consacraţi, un îndemn să poarte cu bucurie în mâinile lor Liturgia orelor, să o preţuiască şi să înalţe spre cer un neîncetat imn de laudă, de preamărire şi de cerere.

Iubiţi credincioşi, dragi fraţi şi surori în Cristos,

Conciliul Vatican II, vorbind despre noul popor al lui Dumnezeu arată cât de mare şi strânsă este legătura dintre toţi membrii trupului mistic, care este Biserica, şi capul ei, Cristos. Întregul trup al Bisericii participă la preoţia lui Cristos, astfel încât cei botezaţi, prin renaştere şi prin ungerea Duhului Sfânt, sunt sfinţiţi pentru a fi lăcaş spiritual şi o preoţie sfântă şi să fie apţi pentru cultul Noului Testament care se naşte nu din puterile noastre, ci din meritele şi darurile lui Cristos (cf. SC 83; LG 10).

Având, aşadar, o astfel de legătură cu Cristos, capul Bisericii, este firesc ca nu numai preoţii aleşi pentru a fi miniştrii cuvântului şi ai sacramentelor şi maeştri ai rugăciunii Bisericii, nu numai persoanele consacrate care au ales să poarte cu Mirele sufletelor lor un dialog al dragostei şi al slujirii exprimat prin rugăciuni, sacrificii şi acte de caritate, ci şi toţi fiii şi fiicele Bisericii sunt invitaţi să unească rugăciunile şi faptele lor de dragoste cu rugăciunea publică a Bisericii, care este de fapt rugăciunea întregului trup mistic al lui Cristos, înălţată în Duhul Sfânt, spre lauda Părintelui ceresc şi spre binele întregii omeniri.

Prin Liturgia orelor, prin celebrarea rugăciunii Breviarului, Biserica întreagă oferă lui Dumnezeu fără încetare (cf. 1Tes 5,17) jertfa de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc numele lui (cf. Evr 13,15). Această rugăciune este caracterizată de Conciliul Vatican II ca fiind "glasul miresei" care se adresează Mirelui şi mai mult este "chiar rugăciunea lui Cristos făcută către Tatăl împreună cu trupul său mistic" (cf. SC 84).

Toate aceste sunt un apel către toţi fiii Bisericii să se apropie cu multă deschidere de rugăciunea Breviarului, Liturgia orelor, ce este prezentată acum, în anul Domnului 2003, în variantă românească, în timpul Sinodului diecezan.

Precizăm că pentru poporul credincios va fi publicat un extras din Liturgia orelor care să cuprindă orele principale astfel încât fiecare să se poată uni mai uşor cu preoţii şi persoanele consacrate la celebrarea în comun a Laudelor şi a Vesperelor, respectiv rugăciunile de dimineaţă şi de seară din Liturgiei Orelor.

În faţa acestui eveniment de importanţă istorică,
luând în consideraţie normele canonice care privesc rugăciunea oficială a Bisericii (can. 1173-1175),
împlinind întru totul normele stabilite de Sfântul Părinte Paul al VI-lea
din 1.11.1970 cu privire la pregătirea traducerilor Liturgiei orelor
în limba poporului din partea conferinţelor episcopale,
prin constituţia Laudis canticum (Cântarea de laudă),
bucurându-ne de a trăi din plin acest semn al timpurilor,

facem cunoscut public:

Începând cu prima duminică din Advent a anului 2003, intră în vigoare noua ediţie "Liturgia orelor" aprobată de Conferinţa Episcopală Română şi publicată de Editura Sapientia, Iaşi, şi urmează a fi folosită de către preoţi, persoane consacrate şi poporul lui Dumnezeu după normele generale ale Bisericii.

Aşa precum prevede aceeaşi constituţie apostolică "Laudis canticum" a Sfântului Părinte Paul al VI-lea, toţi membrii Bisericii Catolice de rit latin sunt ţinuţi să folosească pentru rugăciunea oficială a Bisericii ediţia tipică a Liturgiei orelor, fie în limba latină, fie în limba poporului.

Aşadar, pentru celebrarea în comun a Liturgiei orelor, pe teritoriul Diecezei de Iaşi, este obligatorie folosirea prezentei ediţii în limba română, respectându-se în acelaşi timp, în particular şi folosirea altor ediţii, în limba latină sau în altă limbă pe care o cunosc şi folosesc preoţii, persoanele consacrate şi credincioşii noştri.

Mă bucur să redau în final îndemnul apostolului Paul din Scrisoarea către Coloseni: "Cuvântul lui Cristos să locuiască în voi din plin; învăţaţi-vă şi îndemnaţi-vă unii pe alţii cu toată înţelepciunea în psalmi şi imnuri şi cântări spirituale, cântându-i lui Dumnezeu cu bucurie în inimile voastre" (Col 3,16; Ef 5,19-20).

De asemenea, vreau să reproduc şi minunatele cuvinte ale papei Paul al VI-lea din anul 1970, reînnoite apoi de papa Ioan Paul al II-lea în 1985 şi să le îndrept spre toţi preoţii, persoanele consacrate şi bunii noştri credincioşi: "Să se înalţe, aşadar, cu ajutorul noii cărţi a Liturgiei orelor, pe care o orânduim, o aprobăm şi o promulgăm cu autoritatea noastră apostolică, mai solemnă şi mai frumoasă preamărirea lui Dumnezeu în Biserica timpului nostru. Să se unească cu cea pe care o cântă în lăcaşurile cereşti sfinţii şi îngerii şi, sporind fără încetare în desăvârşire în zilele acestui exil pământesc, să înainteze cu un nou avânt în întâmpinarea acelei laude desăvârşite care e adusă în toată veşnicia «Celui care şade pe tron şi Mielului» (Ap 5,13)".

Să răsune, aşadar, din partea poporului nostru credincios, condus de păstorii lor, ajutat şi încurajat de toate persoanele consacrate, un imn de laudă neîncetată şi rugăciune nouă, împlinindu-se cuvintele profetului: "Cântaţi Domnului un cântec nou, lauda lui să răsune fără încetare în adunarea credincioşilor săi" (Ps 49,1-2).

Înaintaţi cu mult curaj în larg!

Cu binecuvântarea noastră arhierească,

Iaşi, 22 noiembrie 2003

Petru Gherghel, episcop de Iaşi