Omilia de la Liturgia sfinţirii uleiurilor din Joia Sfântă 2003

Preasfinţite, Sfinţiile voastre confraţi preoţi,
Dragi fraţi şi surori în Cristos,

Celebrăm astăzi "Missa chrismatis", sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, care este pentru noi toţi "inima misterului Bisericii", aşa cum se bucură să o definească Sfântul Părinte făcând o aplicare a întregii învăţături creştine în scrisoarea sa enciclică "Ecclesia de Eucharistia", în cadrul căreia sunt sfinţite uleiurile şi crisma care vor fi folosite la celelalte sfinte sacramente.

Celebrând astăzi sfânta Liturghie nu reamintim doar, ci trăim unitatea sfintei Preoţii ca o participare misterioasă din partea noastră, a tuturor - episcopi şi preoţi -, la aceiaşi unică Preoţie, a marelui preot Cristos, încredinţată nouă şi lăsată omenirii pentru realizarea îndreptăţirii şi a mântuirii săvârşite de el prin patima, moartea şi învierea sa.

Suntem aici într-un mister al credinţei noastre uniţi în jurul aceluiaşi altar şi legaţi între noi cu legăturile tainice ale dragostei de care ne-a făcut părtaşi marele preot, alegându-ne şi consacrându-ne să fim pentru veşnicie preoţii săi, colaboratorii şi ucenicii săi.

Ne simţim cu toţii, dincolo de lipsurile şi slăbiciunile noastre, privilegiaţii săi, prietenii săi şi slujitori cu el ai poporului lui Dumnezeu.

Celebrând astăzi sfânta Liturghie, de fapt constituim Biserica sa, Biserica locală de Iaşi, Biserica ce trăieşte din Euharistie - Ecclesia de Eucharistia vivit, care-şi are izvorul în Euharistie.

Tocmai în această zi, Sfântul Părinte, aşa cum s-a anunţat, ne oferă un mare cadou, nu o scrisoare ca altă dată, ci o enciclică plină de învăţăminte, legată de ministerul nostru şi de misterul Bisericii, care este fondat pe taina Euharistiei.

Pentru noi Biserica locală din Moldova, din Dieceza de Iaşi, reprezintă un triplu dar. Este o preţuire şi o predilecţie pe care ne-o arată an de an Sfântul Părinte, chemându-ne să celebrăm în spirit de comuniune sacerdotală ziua Preoţiei noastre.

Este un dar particular pentru a înţelege şi a trăi realitatea Bisericii, care nu este "un lucru" - res, cosa, cum obişnuiesc să se exprime teologii, ci este o persoană vie, un corpus vivum însufleţit şi personificat de Isus euharisticul.

În al treilea rând, pentru noi ca Biserică locală este o chemare specială de a ne cunoaşte istoria, viaţa şi realitatea tainică, tocmai acum când celebrăm Sinodul diecezan, menit să ne facă mai mult să înţelegem cine suntem, cine ne constituie ca Biserică şi cum trebuie să trăim această realitate vie care este Dieceza de Iaşi.

Ne bucurăm, aşadar, să primim un mare dar în ziua Preoţiei noastre, în ziua când celebrăm împreună marele dar al Euharistiei, oferit nouă de însuşi Cristos, preotul veşnic, mântuitorul omului.

La cuvintele pe care ni le-a lăsat Isus în testament, la darul pe care el ni l-a încredinţat, lăsându-ne trupul şi sângele său ca hrană şi băutură pentru viaţa noastră, la testamentul iubirii sale nesfârşite, primim acum prin însăşi mâinile păstorului nostru suprem învăţătura autentică despre Euharistie, fără de care Biserica nu ar fi ceea ce este - sacramentul mântuirii oamenilor. Conciliul Vatican al II-lea defineşte Euharistia "fons et culmen totuis vitae christianae" de la care pornesc toate celelalte daruri şi care reprezintă centrul, punctul cel mai de sus al trăirii creştine.

Luând în mâini scrisoarea Sfântului Părinte şi parcurgându-i conţinutul, vedem că de fapt în acest document ne este oferit însuşi Cristos, născut pe pământ, care predică, se jertfeşte, moare şi învie pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire. Sfântul Părinte ne prezintă opera lui Cristos, concentrată în sacrificiul său care se perpetuează prin lucrarea Spiritului Sfânt.

În cele şase capitole, cu o introducere şi o concluzie, descoperim marele dar făcut omenirii, marele şi profundul mister al credinţei, rolul Euharistiei în edificarea Bisericii, comuniunea Euharistiei şi a Bisericii, comuniunea eclezială pentru toţi membrii Bisericii ca rod al Euharistiei, demnitatea celebrării Euharistiei şi şcoala sfinţilor, şi, mai ales, şcoala Mariei, numită de Sfântul Părinte "donna" euharistică, de la care învăţăm imensitatea darului făcut de Părintele ceresc, care ne oferă în Cristos prin Duhul Sfânt pâinea vieţii.

Fiecare pagină reprezintă de fapt un tezaur de meditat şi de împărtăşit.

Fiecare capitol ne oferă cheia desăvârşirii noastre şi mijlocul concretizării Bisericii din care ne bucurăm să facem parte.

Îi mulţumim Sfântului Părinte care se îndreaptă astăzi spre noi cu un dar imens, aşa cum este infinit de mare şi bun însuşi Isus Cristos, rămas cu noi în Euharistie până la sfârşitul veacurilor.

Le mulţumim părinţilor Bisericii care mereu ne-au făcut să pătrundem în acest mister şi să-l cunoaştem şi mai bine. Le mulţumim marilor teologi, şi sunt aşa de mulţi, profesorilor noştri, care nu numai că ne-au vorbit de Euharistie, ci ne-au şi arătat drumul trăirii autentice, şi sunt aşa de valoroşi. Mă bucur să-i amintesc pe cei mai aproape de noi: Preasfinţitul Anton Durcovici şi pr. Rafael Friedrich, a căror viaţă s-a contopit şi sacrificat împreună cu cea a marelui preot Cristos. Înaintaşii noştri - episcopi, preoţi, victime ale iubirii euharistice, ajunşi în închisori şi între ziduri de tot felul, nu trebuie uitaţi niciodată.

Doresc să închei aceste gânduri din cadrul acestei zile minunate, în care cu toţii amintim Preoţia noastră, folosindu-mă de cuvintele Sfântului Părinte din finalul enciclicei sale "Ecclesia de Eucharistia". Sunt cuvinte de suflet adaptate nouă, aplicabile pentru fiecare dintre noi şi cu un mesaj puternic.

În programul nostru de pregătire la Sinod, ele ne vor fi de mare ajutor, iar cursurile stabilite de noi şi prezentate de profesorii noştri de la Seminar ne vor face să înţelegem şi mai bine şi mai ales ne vor lumina şi susţine şi mai mult în trăirea misterului Bisericii noastre locale, care nu poate exista fără Euharistie şi nu poate fi un adevărat sacrament universal de mântuire.

Textul va fi prezentat de periodicele noastre, precum şi de Editura Episcopiei şi a Seminarului. La sfârşitul sfintei Liturghii veţi primi extrasul enciclicei şi alte materiale legate de Euharistie, taina identităţii noastre ca Biserică.

Bacău, 17.04.2003

Petru Gherghel, episcop de Iaşi