Scrisoare pastorală

Pe urmele Mariei spre Cristos

Dragi suflete consacrate, dragi fraţi şi surori,

La sfârşitul îndemnului postsinodal al Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea "Vita consecrata" la nr. 109 există un pasaj particular şi o chemare specială:

"Vouă, femei şi bărbaţi consacraţi, vă adresez cu încredere apelul meu: trăiţi-vă plenar oferirea de voi înşivă lui Dumnezeu, pentru ca lumea să nu fie lipsită de o rază a frumuseţii dumnezeieşti ce luminează drumul existenţei noastre omeneşti...

Persoane consacrate, vârstnice sau tinere, trăiţi fidelitatea angajării voastre faţă de Dumnezeu, edificându-vă şi susţinându-vă reciproc... Nu uitaţi niciodată că, mai ales voi, în mod deosebit, puteţi şi trebuie să spuneţi nu numai că sunteţi ai lui Cristos, ci şi că aţi devenit Cristos".

Acest apel este mereu valabil pentru sufletele consacrate, dar şi pentru fiecare dintre noi, şi a fost reînnoit şi întărit şi prin scrisoarea apostolică "Novo millennio ineunte" de la sfârşitul marelui jubileu a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea în care cheamă pe toţi membrii Bisericii să fie "martori ai iubirii" şi să se înscrie în misterul iubirii care este inima Bisericii, aşa cum a ştiut să o facă sfânta Tereza de Lisieux, care a înţeles că iubirea cuprinde toate vocaţiile, că iubirea este totul (cf. NMI 42).

Acelaşi apel îl găsim şi în "instrucţia" Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică, confirmată şi aprobată de acelaşi Sfânt Părinte Ioan Paul al II-lea la 16 mai 2002. Documentul chiar prin titlul său este o provocare, o invitaţie insistentă către fiecare suflet consacrat. "Să pornim din nou de la Cristos", de la Cristos, pe care l-am întâlnit încă de la prima consacrare, atât cea de la Botez şi Mir cât mai ales cea de la profesiunea voturilor, de la Cristos pe care îl contemplăm în fiecare zi.

Ştim că toate sufletele consacrate au primit cu bucurie această invitaţie şi instrucţie din partea Sfântului Părinte şi a Bisericii şi că i-au acordat o atenţie deosebită răspunzând zi de zi prin întreaga lor trăire şi dăruire.

Suntem convinşi că înscrierea în acest program propus şi trasat de păstorul nostru suprem va fi un răspuns personal la invitaţia noastră de a "înainta în larg", de a reîncepe mereu de la Cristos şi de a o imita pe cea care a fost prima persoană consacrată în trăirea carităţii.

Aflându-ne în faţa Zilei Mondiale a Vieţii Consacrate stabilită pentru data de 2 februarie a fiecărui an, vă invit cu bucurie să celebraţi acest moment cu o angajare personală vie şi generoasă, în comunităţile proprii, iar acolo unde este posibil şi în comun cu alte familii călugăreşti fie la Iaşi, Bacău, Oneşti, Traian (Neamţ), iar mai târziu să celebrăm împreună ca şi în alţi ani ziua dedicată vieţii consacrate la nivel diecezan, în luna octombrie, după programul ce va fi precizat din timp.

Ştiind că în practica fiecărei familii călugăreşti rugăciunea deţine locul cel dintâi şi aflându-ne în Anul Rozariului, care se desfăşoară până în octombrie 2003, însuşindu-ne apelul Sfântului Părinte de a deveni promotorii acestei devoţiuni mariane, mă îndrept spre fiecare suflet consacrat şi vă spun:

"Mă bazez pe voi persoane consacrate, chemate într-un mod special la a contempla chipul lui Cristos la şcoala Mariei.

Privesc spre voi toţi, fraţi şi surori de orice condiţie socială, spre voi, familii creştine, spre voi, bolnavi şi bătrâni, spre voi, tineri: luaţi din nou în mâini cu încredere Rozariul, redescoperindu-l în lumina Scripturii, în armonie cu liturgia, în contextul vieţii de zi cu zi" (RVM 43).

Recitarea Rozariului va fi în stare să vă înflăcăreze elanul, să vă lumineze drumul spre Isus, izvorul a toată sfinţenia şi bucuria sufletelor.

"Să privim la Maria, mama şi maestra fiecăruia dintre noi; ea cea dintâi consacrată, a trăit plinătatea carităţii. Înflăcărată în duh, l-a slujit pe Domnul; voioasă în speranţă, puternică în încercare, perseverentă în rugăciune, grijulie faţă de necesitatea fraţilor (cf. Rom 12,11). În ea se reflectă şi se reînnoiesc toate aspectele Evangheliei, toate carismele vieţii consacrate" (Instructio 44,2).

Sunt bucuros să vă împart binecuvântarea părintească şi să vă exprim dragostea noastră, a Preasfinţitului Aurel şi a vicarului episcopal, responsabil cu viaţa consacrată, Mons. Alois Fechet, şi să vă înaintez pentru aceste fericite momente - 2 februarie şi 8 octombrie - chemarea Sfântului Părinte "de a porni iarăşi de la Cristos" şi de "a înainta cu mult curaj în larg" pentru a obţine bogate haruri.

Ziua vieţii consacrate să vă umple inima cu noi bucurii, cu bogate haruri sufleteşti şi cu un nou elan pe drumul dăruirii şi al mărturiei, prin mijlocirea Mariei, regina Rozariului.

Iaşi, 25 ianuarie 2003

Petru Gherghel, episcop de Iaşi