În faţa recensământului

Sfinţiile voastre, dragi credincioşi,

"În zilele acelea a venit un decret din partea împăratului Augustus ca să se facă recensământ pe tot pământul. Toţi mergeau să fie înscrişi, fiecare în cetatea sa! Şi Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret către Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, întrucât era din casa şi familia lui David pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica sa, care trebuia să nască" (Lc 2,1-5).

Această relatare ne introduce în cadrul istoriei mântuirii şi al conştiinţei. Iosif, bărbatul cel drept, îşi împlineşte datoria impusă de orânduielile împăratului, deşi pentru aceasta a fost obligat la eforturi deosebite.

În istoria omenirii recensămintele, atât cele ale societăţii civile, cât şi cele ale Bisericii, au constituit o practică şi au devenit o necesitate.

Suntem în faţa unui astfel de eveniment, de o importanţă deosebită, pentru întreaga ţară. Îmi permit să spun şi să subliniez şi pentru întreaga Biserică, precum şi pentru comunitatea noastră, a catolicilor din Moldova.

De aceea:

1. Insistăm ca toţi membrii Bisericii noastre să acorde o atenţie deosebită acestui recensământ ca el să oglindească cât mai exact starea de fapt a populaţiei ţării, Bisericii şi, în acelaşi timp, a Diecezei de Iaşi.

2. Fiecare creştin catolic este chemat să-şi prezinte în mod deschis şi cu curaj apartenenţa la Biserica Romano-Catolică sau Greco-Catolică, după cum îi dictează conştiinţa.

3. Creştinii catolici nu trebuie să uite nicicând că limba pe care o vorbesc nu este un monopol al nimănui, este un instrument dăruit de Dumnezeu, aşa încât ei o vor folosi pe aceea care le este proprie, care le dă satisfacţia participării la celebrările comunitare şi care îi uneşte cu cei din jur şi îi face utili societăţii.

   În Dieceza de Iaşi, aşa cum am comunicat tuturor forurilor interesate, celebrările liturgice comunitare se oficiază în limba română, limbă pe care o înţeleg toţi şi pe care o moştenesc din familie, o învaţă în şcoală, o folosesc în societate şi în care s-a desfăşurat şi se desfăşoară pastoraţia creştină obişnuită.

4. Cât priveşte termenul "ceangău", asupra căruia s-au făcut atâtea speculaţii, facem precizarea că nicicând nu a fost considerat ca un etnonim, nu a fost şi nu este agreat de populaţia catolică în totalitate şi că în mod eronat a fost şi este atribuit credincioşilor catolici din Moldova. Deci pentru noi, termenul "ceangău" nu desemnează o etnie, care să se suprapună alteia pe care toţi credincioşii catolici din Moldova o au: româna, germana, maghiara, franceza, italiana, poloneza etc. (Vezi Anton Coşa, "Cleja. Monografie etnografică", 2001 [1], şi Iosif Petru M. Pal, "Originea catolicilor din Moldova", 1942 [2]).

   Fiecare persoană este liberă să se numească cum doreşte, să se folosească de orice limbă şi să se exprime după propria conştiinţă şi convingere, şi are, de asemenea, dreptul de a fi respectată în opţiunile proprii.

   Nimănui nu-i este permis să impună altuia o altă declaraţie decât cea care corespunde convingerii proprii, a moştenirii obţinute din generaţie în generaţie. Convingerile nu se plătesc, nu sunt alimentate de interese trecătoare, ci aparţin sufletului, familiei, limbii şi credinţei.

5. Când se va trece la completarea chestionarului, fiecare persoană este datoare să urmărească atent ca înscrisul să se facă în mod corect, cu pixul sau cu cerneală, nu cu creionul, iar iscălitura proprie să fie pusă pe declaraţia făcută după ce a fost verificată bine.

Sperăm că momentul recensământului va fi o ocazie fericită şi bine venită de clarificări şi de afirmare a drepturilor tuturor cetăţenilor din România, şi deci şi a membrilor comunităţii catolice din Moldova, şi un moment de întărire a coeziunii în sânul comunităţilor noastre catolice.

Cu îmbrăţişarea şi binecuvântarea noastră,

Iaşi, 21 februarie 2002

Petru Gherghel, episcop de Iaşi

[1] "Din punctul nostru de vedere, şi nu numai, nu putem vorbi, în ceea ce-i priveşte pe locuitorii catolici din Moldova (implicit din Cleja) de un grup etnic distinct, de o comunitate etnică aparte, ci de un grup religios, de o comunitate religioasă, care, având o origine etnică eterogenă (dar cu o majoritate românească certă) s-a regăsit într-o formă socială uniformizată prin ceea ce noi am denumit liantul unificator al religiei catolice" (p. 27-28).

"Locuitorii catolici din Cleja au făcut dovada conştiinţei lor identitare româneşti în decursul istoriei cu prisosinţă, respingând, atunci când a fost cazul, toate încercările (şi ele nu au fost puţine) de denaturare a adevăratei lor apartenenţe etnice româneşti". "Fundamental pentru înţelegerea fenomenului ceangău este conştiinţa acestor oameni: ei nu formează un grup etnic, ci o minoritate religioasă" (p. 38).

[2] "Deci denumirea de ceangăi, dată catolicilor moldoveni, este o poreclă ironică din pricina vorbirii lor, care, atât ca formă cât şi ca pronunţare, este un conglomerat ce rezultă din limba maghiară-cumană-română. Această denumire de ceangăi nu-i plăcută de fel catolicilor moldoveni, care o resping ca o adevărată insultă batjocoritoare" (p. 81-82); cf. p. 93.