Pentru celebrarea Sinodului diecezan
A-l urma pe Cristos

Cine vrea să vină după mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze (Mt 16, 24).

1. Timpul Postului Mare, timp de creştere şi de maturizare în credinţă şi iubire

În desfăşurarea anului liturgic care actualizează misterul mântuirii oamenilor, voit de Tatăl şi realizat de Isus Cristos, parcurgem etapă cu etapă drumul pe care Fiul lui Dumnezeu l-a făcut spre oameni pentru a-i întâlni, a se face asemenea lui şi prin întreaga sa lucrare dumnezeiască de a-i ridica la demnitatea de fii ai Părintelui ceresc.

Biserica, în care lucrează neîncetat Duhul Sfânt, ne oferă prilejul de a parcurge şi noi acelaşi drum însoţindu-l pe Cristos, atunci când celebrează acest mister desfăşurat în cadrul anului liturgic.

În acest program sunt câteva momente forte care ne fac să trăim cu o intensitate maximă misterele mântuirii noastre: Crăciunul şi Paştele, cu alte cuvinte Întruparea Fiului lui Dumnezeu şi misterul morţii şi învierii sale.

Punctul central, cel mai de sus din anul liturgic, este, fără îndoială, misterul pascal, moartea şi învierea lui Cristos.

Drept pregătire la marele mister al Învierii Domnului, timpul Postului Mare care va începe anul acesta în ziua de Miercurea Cenuşii, la jumătatea lunii februarie, este pentru fiecare creştin un timp de reflecţie şi rugăciuni, un timp de apropiere de cel care din dragoste s-a oferit pentru mântuirea oamenilor. Este timpul în care vom avea ocazia să redescoperim suprema iubire a Mântuitorului lumii care, iubindu-i pe ai săi, i-a iubit până la sfârşit (cf. In 13,1) şi s-a făcut ascultător până la moarte şi încă moartea pe cruce (cf. Fil 2,8), pentru ca prin moartea lui noi toţi să avem viaţă.

O astfel de iubire, care întrece orice altă iniţiativă, este cuceritoare, mobilizatoare: "Căci mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca să-şi dea viaţa pentru prietenii săi" (In 15,13). Trebuie să ştim şi să reţinem că el ne-a ales să fim prietenii săi şi ne-a ales pentru că aşa a voit: "Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi" (In 15,15). Este un dar gratuit care ne obligă la un răspuns pe măsură, ne determină la o urmare fidelă şi curajoasă, la o reînnoire în credinţă şi iubire.

2. Timpul Postului Mare este şi timp de pregătire la celebrarea Sinodului diecezan

Dorind să dăm ascultare Sfântului Părinte care ne invită să-l descoperim mai mult şi mai bine pe Isus, care călătoreşte cu noi la începutul acestui nou mileniu, am decis să procedăm la celebrarea unui Sinod diecezan, timp forte de reînnoire a fidelităţii noastre faţă de Cristos.

Vom reuşi să înţelegem locul şi demnitatea noastră în Biserică, trupul mistic al lui Cristos, barca mântuirii noastre, dacă ne vom strădui să-l privim şi să-l ascultăm pe el care ne vorbeşte şi nouă cum le vorbea apostolilor: "Veniţi după mine! Aruncaţi mrejele în adânc! Înaintaţi în larg! Duc in altum!"

Catehezele pe care noi vi le-am propus pentru a le aprofunda în timpul acestui prim an al Sinodului diecezan constituie o fericită ocazie de a descoperi iubirea lui Isus, de a-i cunoaşte voinţa şi de a-i asculta porunca.

Timpul Postului Mare ne va ajuta să ascultăm mai mult, să medităm mai adânc şi să ne întrebăm într-un mod mai serios asupra misiunii şi chemării noastre, asupra locului nostru în Biserică şi, desigur, şi asupra mărturiei noastre de credinţă în mijlocul lumii de azi.

3. Timpul Postului - timp de iubire şi caritate

Urmarea lui Cristos ne obligă să participăm la o multitudine de iniţiative, rugăciuni, celebrări, cateheze, opere de caritate şi fapte de milostenie. Acestea vor fi argumentele noastre şi răspunsul nostru la iubirea lui Cristos, care a venit să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (cf. Mt 20,28) şi care prin ascultarea sa plină de iubire faţă de Tatăl, până la moartea pe cruce (cf. Fil 2,8), oferă tuturor darul mântuirii îndreptăţindu-i pe oameni prin jertfa vieţii sale.

Cristos continuă să fie şi astăzi generos cu noi şi se oferă necontenit pentru noi prin Biserica sa. El ne-a asigurat că este cu noi până la sfârşitul veacurilor (cf. Mt 28,20). El rămâne şi în barca Bisericii noastre locale, repetându-ne şi nouă: "Duc in altum" - "Înaintează în larg". Porunca pe care ne-o dă, nu se adresează numai lui Petru, ci tuturor celor care-l însoţeau, nu era numai o misiune singulară, ci o misiune pentru toţi apostolii şi ucenicii. El nu se adresează doar episcopului, câtorva preoţi, la o astfel de angajare, ci se îndreaptă spre toţi, spre întreaga Biserică şi spre fiecare persoană. Este timpul să răspundem fiecare la invitaţia lui Isus cu iubire, cu eroism.

Vom descoperi în mesajul din timpul Postului chemarea de a-l urma: "Cine vrea să vină după mine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze" (Mt 16,24), datorie pe care apostolul Petru o confirmă spunând: "El a pătimit pentru noi lăsându-ne pildă, ca să păşim pe urmele lui" (1Pt 2,21).

Vom descoperi că în afară de cruce nu există altă scară care duce la cer (cf. sfânta Roza de Lima) şi ne vom bucura de învierea lui pentru că el, învingând moartea şi păcatul, devine principiu şi izvor al învierii noastre viitoare, căci precum toţi mor în Adam, tot astfel toţi vor fi înviaţi în Cristos (cf. 1Cor 15,20).

Cu această speranţă îl urmăm pe drumul spre Ierusalim, pe Calvar şi în mormânt, ca să fim părtaşi cu el de Înviere.

Vă doresc tuturor acum la începutul Postului Mare, un timp binecuvântat şi sfânt şi aleasă satisfacţie în descoperirea lui Cristos ce este prezent în sufletul nostru şi în barca Bisericii noastre locale.

Iaşi, 1 februarie 2002

Petru Gherghel, episcop de Iaşi