Ziua Persoanelor Consacrate (a VI-a)
Chemaţi la sfinţenie

Dragi suflete consacrate,

Fiţi, aşadar, desăvârşiţi precum Tatăl vostru ceresc desăvârşit este (Mt 5,48).

În fiecare an, ziua de 2 februarie, din voinţa expresă a Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea, a devenit un moment special în drumul creşterii spirituale şi al desăvârşirii sufleteşti pentru fiecare persoană consacrată şi pentru fiecare familie sau congregaţie.

Considerând această zi ca un dar pentru toate sufletele consacrate şi din dieceza noastră, am găsit de cuviinţă să vă încredinţez aceste câteva rânduri prin care doresc să vă transmit nu numai un gând de preţuire pentru oferta sufletului vostru făcută Mirelui veşnic, Cristos, spre fericirea proprie şi binele poporului credincios, ci şi un apel de suflet să oferiţi rugăciunea şi munca voastră spre desăvârşirea lucrării începute în cadrul diecezei noastre - Sinodul diecezan, pe care l-am anunţat în ziua de 8 decembrie 2001, şi spre celebrarea căruia ne-am pornit cu toate forţele şi în toate sectoarele.

Sufletele consacrate, indiferent ce carismă deţin şi ce program spiritual şi pastoral îndeplinesc, constituie pentru Biserică un glas unit şi un cor lărgit care îndreaptă neîncetat spre Dumnezeu cereri şi rugăciuni fierbinţi, însoţite de cântări de laudă şi de preamărire.

Tocmai de acest lucru are nevoie poporul creştin al lui Dumnezeu, să se înalţe mereu spre el într-o atitudine de rugă şi preamărire, alegând astfel ce este mai important şi la care se adaugă toate celelalte. Apelul făcut de Isus Cristos: "Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă" (Mt 6,33) reprezintă prioritatea priorităţilor. Acest apel este subliniat şi atunci când Isus intră în casa surorilor Marta şi Maria şi spune: "Marta, Marta, pentru multe lucruri te îngrijeşti; un singur lucru este necesar. Maria şi-a ales partea cea mai bună care nu se va lua de la ea" (Lc 10,41).

În acest program de căutare a lui Dumnezeu, sufletele consacrate au rolul lor deosebit trăind zilnic o experienţă deosebită de intimitate cu Dumnezeu şi devenind prin aceasta maeştrii în şcoala de rugăciune pe care trebuie să o susţină şi s-o întreţină sub coordonarea păstorilor sufleteşti. Ei sunt chemaţi să dea tonul, să arate calea, să fie lideri în drumul sfinţeniei.

Biserica noastră locală are nevoie de această dimensiune spirituală şi îşi pune încrederea în aportul pe care sufletele consacrate îl vor avea în programul de întreţinere şi alimentare a focului iubirii şi trăirii spirituale.

Pentru ziua de 2 februarie, vă invit, dragi suflete consacrate, să celebraţi Ziua Mondială a Vieţii Consacrate în familiile proprii, în acest program intensiv de reflecţie personală sau în grupul familiar şi să vă oferiţi ca o flacără vie de credinţă şi rugăciune în faţa tuturor creştinilor din dieceză, pe drumul lor de pregătire la celebrarea Sinodului.

Cine se roagă, iubeşte şi slujeşte!

În dialog cu episcopul nostru auxiliar, cu vicarul episcopal pentru sufletele consacrate şi cu mulţi dintre reprezentanţii ordinelor şi familiilor religioase, am stabilit să celebrăm ziua diecezană pentru sufletele consacrate în luna octombrie (duminică, 6 octombrie, sau luni, 7 octombrie) - lună dedicată Rozariului, şi acest lucru lângă Maica Domnului şi împreună cu ea la Cacica.

Pentru această zi veţi primi noi precizări şi detalii din mesajul sfântului Părinte pentru Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate.

Sper ca lucrarea voastră, dragi suflete consacrate, să fie o operă specială de pregătire a spiritelor pentru trăirea chemării la sfinţenie şi pentru trăirea cu folos a timpului de pregătire la Sinod.

Vă amintesc că prima voastră vocaţie, ca şi a tuturor credincioşilor este cea trasată de Cristos: "Fiţi sfinţi, căci eu, Domnul, Dumnezeul vostru, sunt sfânt" (Lev 19,2).

Vă îmbrăţişez cu dragoste şi contez pe exemplul şi pe lucrarea voastră în mijlocul Bisericii noastre locale.

Iaşi, 25 ianuarie 2002

Petru Gherghel, episcop de Iaşi