Anul B
Duminica a 33-a de peste an

Dan 12,1-3; Ps 15; Evr 10,11-14.18; Mc 13,24-32

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

În această perioadă din an, când ziua se sfârşeşte mai repede, când s-a sfârşit perioada călduroasă, iată, şi lecturile de la Sfânta Liturghie vorbesc tot despre sfârşit.

Există două tipuri de sfârşit: un sfârşit total, care pune capăt tuturor posibilităţilor, certificat de doctor, adică moartea, acesta e un sfârşit ireversibil. Dar există şi un alt tip de sfârşit, se numeşte sfârşit pascal: asta înseamnă că ceva se sfârşeşte, dar se naşte o viaţă nouă din acel sfârşit. E ca la căsătorie, se sfârşeşte burlăcia, singurătatea, dar se naşte persoana căsătorită. Asta s-ar putea numi sfârşit pascal, sfârşituri care fac posibil un nou început. Ele sunt o binecuvântare. Despre un asemenea sfârşit vorbesc lecturile de astăzi.

Sunt importante sfârşiturile, pentru că unele lecţii de viaţă nu le putem învăţa decât atunci când trăim sfârşitul. De exemplu, dacă ştii că mai ai de trăit doar o lună, oare vei mai amâna să ierţi sau să ceri iertare? Dacă ştii că mai ai de trăit doar trei zile, te mai cerţi cu ceilalţi? Dacă ştii că mai ai de trăit doar trei ore, oare vei continua să vorbeşti urât? Vei continua să minţi? Vei continua să înşeli? Când privim lucrurile din perspectiva sfârşitului, începem să devenim persoane mai bune.

Iată ce spune evanghelia despre sfârşit: "Soarele se va întuneca, iar luna nu-şi va mai da strălucirea ei. Stelele vor cădea de pe cer şi apoi puterile cerului se vor zgudui". E uluitor. Cum să interpretăm sfârşitul de care vorbeşte evanghelia? Dacă l-am interpreta în sens literar ar fi greşit, pentru că Isus spune: "Nu va trece această generaţie, până nu se vor împlini toate acestea". Ori, soarele, luna şi stelele există şi astăzi. De aceea, va trebui să ţinem cont de genul literal folosit. De exemplu, când spunem "Plouă cu găleata", nu ne gândim că cineva toarnă apă cu o găleată, ci ne gândim că plouă mult şi tare, nu-i aşa? Ei bine, când citim fragmentele biblice, folosim o cheie similară de interpretare.

Lecturile de astăzi, mai ales evanghelia şi lectura I, folosesc preponderent genul apocaliptic. Cuvântul vine din limba greacă şi înseamnă "a da vălul deoparte", adică a revela, a descoperi. Aşadar, fragmentul vorbeşte de o mare descoperire, despre un adevăr care ne este făcut cunoscut. Despre ce descoperire e vorba? În lumea veche, soarele, luna, stelele erau instrumentele fără de care nu puteai naviga. Erau singurele repere în funcţie de care navigatorii se orientau. Erau vechiul GPS. Descoperirea adusă este că vor veni zile în care vor fi luate aceste semne, când nu vei mai avea vechiul GPS şi vei fi total dezorientat. Modul în care navighezi acum în viaţă nu va fi posibil. De aceea, e nevoie de un alt tip de GPS, e nevoie de altceva să te ghideze în viaţă. Cine e soarele? Cine sunt stelele, forţele care călăuzesc viaţa multor oameni? Sfântul Toma de Aquino vorbea de patru mari forţe după care oamenii îşi orientează viaţa: dorinţa de a avea bunuri, adică bogăţia; setea de a avea un nume bun, adică onoarea; dorinţa de a conduce, adică puterea; şi bucuria simţurilor, adică plăcerea. Bogăţia, onoarea, puterea şi plăcerea. Priviţi lumea noastră. Cât adevăr este în această afirmaţie: bogăţia, onoarea, puterea şi plăcerea, ca patru puncte cardinale sunt GPS-ul acestei generaţii; patru otrăvuri care pot distruge viaţa. După ce aleargă oamenii de azi, zi de zi? Oare nu după a aduna mai mult, după a fi cineva, după a avea putere, după a trăi cât mai intens şi mai lung plăcerile vieţii? Acestea sunt soarele, luna şi stelele lumii de azi.

Ce spune evanghelia mai departe? Că Fiul Omului va veni cu putere şi glorie mare. Cu alte cuvinte, el este noul GPS care va orienta lumea. Bogăţia, onoarea, puterea, plăcerea după care ne călăuzim astăzi nu vor mai conta. Vei ajunge la destinaţie, te vei împlini ca om, dacă îţi vei orienta viaţa în funcţie de Isus, nu după altceva.

Pe catedrala din Amiens, undeva în nordul Parisului, există un cerc mare, numit şi "roata norocului". Deasupra acestei imagini, deasupra roţii, este pictat un rege care spune: "Eu domnesc". Şi cercul merge în sensul acelor de ceasornic, iar în lateral-dreapta este un rege care şi-a pierdut coroana. El spune: "Eu am domnit", adică "am pierdut puterea". În partea de jos a cercului este un sărac. Acesta spune: "Eu nu am putere". În partea laterală stângă, cum ne uităm, este unul care urcă spre vârf. El spune: "Eu voi domni". Acesta este modul în care merge viaţa. Este ca o roată a norocului. Uneori eşti sus, ai putere, eşti bogat, popular, te bucuri de toate plăcerile. Dar vine o zi când vei cădea. Când te afli în vârf eşti neliniştit, deoarece ştii că în curând cineva ar putea să-ţi ia locul. Şi nu eşti fericit. Şi uite aşa, se întoarce roata vieţii şi ajungi jos, pentru că cei care te onorau nu te mai onorează, pentru că banii nu te mai ajută, pentru că nu mai poţi. Şi eşti nefericit. După un timp, încerci din nou să urci. Îţi spui că vei fi fericit când vei ajunge sus. Şi iar eşti sus. Şi apoi iar eşti jos. Iar uneori, această roată se învârte cu viteză. Azi sus, mâine jos, de te ia cu ameţeli. Astăzi suntem tari, mâine slabi; azi cu funcţii, mâine fără, şi tot aşa. Ei bine, există un punct în această roată, care nu se mişcă. Ştiţi care este? Mijlocul. În centrul roţii, acolo, e adevăratul noroc. Acolo este o pictură a lui Cristos, chiar dacă marginea roţii, janta; se roteşte, punctul acela rămâne stabil. Mesajul e simplu: nu trăi viaţa ta pe janta roţii, ci trăieşte viaţa ta cu privirea îndreptată spre centrul roţii, şi atunci indiferent unde eşti, vei ajunge la destinaţie. Aceasta e descoperirea pe care ne-o face evanghelia de astăzi: să ne orientăm după noul GPS, Isus, Domnul, să terminăm în mai sta cu ochii pe janta roţii, căutând doar să avem, să fim cineva, să ne simţim bine şi să avem putere. Doar dacă vom sfârşi cu aceste GPS-uri, vom putea să privim la noul GPS, Isus, la adevăratul soare ne conduce la împlinire.

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători, şi lectura întâi vorbeşte tot despre sfârşit, un sfârşit care aduce ceva mai bun. Într-o perioadă de încercare, de criză, profetul aduce poporului speranţă, greutăţile vor înceta, Fiul Omului va veni pe norii cerului. Un nou început. Cei care au făcut binele vor avea strălucire.

Lectura a doua ne aminteşte că prin sacrificiul vieţii sale, Isus ne-a îndumnezeit. Prin urmare, dacă suntem cu privirea îndreptată spre el, sfârşitul vieţii nu ne sperie. Deşi viaţa noastră are multe anotimpuri, multe experienţe, la sfârşitul ei este Dumnezeu. Ce înseamnă toate acestea? Niciodată să nu subestimăm valoarea sfârşitului. Niciodată nu ignora faptul că într-o zi o să mori. Da! De multe ori, oamenii spun: e pesimist să te gândeşti la asta. În realitate, atunci când ştii că există un sfârşit, un deadline, tu faci mai bine ce ai de făcut, valorifici mai bine fiecare moment, muncind bine şi trăind bine, întrucât ştim că ar putea fi pentru ultima oară. E important să faci binele ori de câte ori ai ocazia, pentru că nu vei mai avea încă o dată aceeaşi ocazie. Va fi poate o alta, dar nu aceeaşi. Astfel, ajungem să preţuim fiecare moment, fiecare clipă, pentru că există un deadline, un timp final, pentru că într-o zi vom muri. Niciodată nu subestima valoarea sfârşitului, pentru că gândul la sfârşit va influenţa voinţa de a face binele, de a alege calea corectă. Sfârşitul dă perspectiva corectă. Sfârşitul deschide noi începuturi.

Pentru a începe o viaţă nouă, pentru a înţelege mai clar şi mai bine ce-i cu viaţa noastră, sunt multe lucruri care ar trebui să se sfârşească. Ar trebui să se sfârşească dorinţa de a aduna mai mult şi cu orice preţ. Ar trebui să se sfârşească alergarea după faimă şi a fi văzuţi de oameni. Ar trebui să se sfârşească fuga după funcţii şi putere. Ar trebui să se sfârşească goana după plăcere, după satisfacerea simţurilor. Un nou început e posibil abia atunci când ceva ia sfârşit.

Care e acea realitate din viaţa ta, din viaţa dumneavoastră, care depinde de dumneavoastră şi care ar trebui să ia sfârşit ca să puteţi începe cu adevărat o viaţă nouă? V-aţi gândit la asta? Nu credeţi că astăzi e o zi potrivită pentru un sfârşit şi un început nou? Cât timp mai vrei să te învârţi pe janta roţii? Poate că unii dintre dumneavoastră nu ştiţi cu ce să începeţi. Poate că nu găsiţi puterea de a pune punct la ceea ce vă face rău. Biserica ne face astăzi o propunere concretă, să sfârşim cu stilul nostru de viaţă individualist: eu, eu să am, eu să o duc bine; să sfârşim cu individualismul, pentru că astăzi este Ziua Mondială a Săracului, inaugurată în 2017 de papa Francisc. A ne apropia de săraci ţine de dreptate. Nimeni dintre noi, cei de aici, sau chiar de lângă aparatul de radio nu e atât de sărac încât să nu aibă ceva de dat. Şi papa spune ceva interesant: "Nu aştepta să bată săracii la uşa ta. Mergi şi întâlneşte-i acolo unde trăiesc. Unii n-au curajul să ceară ajutor. Să înţelegem ce simt şi ce dorinţe au în inimă. Când vezi la pământ un om, nu-l judeca, nu-i cere cont de conduita sa, ci eliberează-l de nenorocirea lui. Căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel care dă cu bucurie". Şi să facem asta! Nu doar azi, ci de azi înainte. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin.

14 noiembrie 2021

Pr. Petru Sebastian Tamaş

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
68 accesări.

Alte predici pentru Duminica a 33-a de peste an:

Anul B
19 noiembrie 2006 - Pr. Florin Spătariu
15 noiembrie 2009 - Pr. Alois Bişoc
18 noiembrie 2012 - Pr. Tarciziu Şerban
15 noiembrie 2015 - Pr. Cornel Cadar
18 noiembrie 2018 - Pr. Iulian Tancău

[ Index predici şi predicatori ]