Anul B
Epifania Domnului

Is 60,1-6; Ps 71; Ef 3,2-3a.5-6; Mt 2,1-12

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Celebrăm azi marea solemnitate a Epifaniei Domnului, epifanie care înseamnă dezvăluire, arătare. Isus, Fiul lui Dumnezeu, se dezvăluie păgânilor, reprezentaţi prin cei trei magi care sosesc la Betleem, călăuziţi de o stea, pentru a-l întâlni pe împăratul venit în lume. "Unde este împăratul nou născut?" este întrebarea pe care magii o adresează regelui Irod.

Ştim cu toţii că în orice timp şi cultură, împăratul era o persoană proeminentă datorită poziţiei sale unice. Iar agenda împăratului era publică, fapt pentru care, mie mi se pare ciudat ca cineva să întrebe: "Unde este împăratul?". Poţi să întrebi "Unde este un anonim?" dintr-o localitate oarecare, despre care lumea nu prea ştie, dar să întrebi "Unde este împăratul?" este ceva ciudat.

Căutătorii împăratului, care au pus această întrebare, erau un grup de astrologi, probabil sfetnici ai regilor babilonieni, veniţi din Răsărit, călăuziţi de un fenomen natural ciudat - o stea - despre care Scripturile zic: "O stea răsare din Iacob, un toiag de cârmuire se ridică din Israel". Oamenii aceştia se îndeletniceau cu astrologia şi teologia. Iar tradiţiile spun că ei se numeau Gaşpar, adică "purtător de tezaur", Baltazar, adică "Domnul judecă" şi Melchior, adică "regele Răsăritului". Ei veneau din Răsărit, călăuziţi de o stea pentru a se închina împăratului venit în lume.

În jurul anului 1600, matematicianul german Kepler a observat o suprapunere a trei planete, Jupiter, Saturn şi Marte, care pentru planeta Pământ apărea drept o stea deosebit de strălucitoare. Ei bine, Kepler, afirma că un astfel de fenomen a permis Dumnezeu să se întâmple şi atunci când s-a născut Cristos, deoarece astrologii aceştia - teologii aceştia - care cunoşteau profeţia din Cartea Numerilor, când au văzut steaua strălucitoare, au asociat-o cu profeţia biblică. Magii s-au dedicat cercetării, evaluării acestui fenomen cosmic şi au urmat direcţia stelei, mergând după ea, până când au ajuns la Ierusalim. Când au ajuns în Israel, oare unde trebuiau să meargă dacă îl căutau pe împărat? Desigur, în capitală. Şi când au ajuns în capitală, unde puteau să-l caute pe împărat? La palat. Regii totdeauna trăiesc în capitală şi întotdeauna la palat. De aceea, pe drept cuvânt, oamenii aceştia, urmând logica umană, au mers prima dată în capitală şi apoi la palat. Şi au pus o întrebare prin care, în loc să rezolve problema, mai mult au complicat-o. Ne spune Scriptura că s-a tulburat, atât regele, cât şi tot poporul.

În mintea mea este o întrebare care mă frământă: de ce cărturarii şi farizeii care cunoşteau această profeţie despre naşterea din Fecioară a Mântuitorului, nu au fost pregătiţi să vadă şi să ia parte la acest eveniment istoric? De ce tocmai oamenii, care veneau din Babilon, nişte păgâni, nişte oameni care nu erau din Israel, de ce nişte persoane străine sunt interesate de împăratul Cristos, timp în care supuşii săi se îndeletniceau cu altceva? Un popor la care el a vrut să vină dormea, iar trei străini păgâni îşi iau concediu şi pleacă, pornesc într-o călătorie riscantă, deoarece lipsea securitatea cuvenită şi urmează o stea. Aşadar, Cristos a fost căutat de magi ca fiind împăratul nou născut: "Unde este împăratul, deoarece am văzut steaua lui la Răsărit şi am venit să ne închinăm lui?".

Ştim din istorie că Napoleon şi Hitler au fost printre cei mai mari împăraţi ai acestei lumi. Dar când s-au născut ei, nu a apărut nicio stea, însă când s-a născut Cristos, s-au întâmplat fenomene cosmice ieşite din comun, pentru că Tatăl a vrut să arate lumii că s-a născut Dumnezeu cu chip de om. Şi care este reacţia oamenilor la această măreţie? "Am venit să ne închinăm lui". Câţi s-au închinat când s-a născut Napoleon sau Hitler? Când s-a născut Napoleon, s-a născut un copil şi nu s-a închinat nimeni. Când s-a născut Hitler, s-a născut alt copil şi nimeni nu s-a închinat.

Când s-a născut Cristos, au cântat până şi îngerii pe câmpia Betleemului. O stea se deplasa pe bolta cerului, iar trei magi din Răsărit au plecat să se închine. Întrebarea pe care ar trebui să o punem fiecare dintre noi, cred că este următoarea: "Îl caut eu pe Cristos, asemenea magilor, vorbesc eu altora despre regele nou-născut în Betleem?".

Un fost director de întreprindere a ajuns la azil. Iar aici, plângea aproape în fiecare zi. Acest director a avut un subaltern care tot timpul îi vorbea despre Isus, dar el nu i-a dat prea mare atenţie. I-a murit soţia, copiii l-au dus acolo, la azil, iar omul acesta plângea de dimineaţă până seara. Într-o zi, o femeie din azil s-a apropiat de el şi i-a spus: "Domnule, eu cunosc din fişa dumneavoastră personală cine aţi fost. Ştiu câţi bani aţi făcut, ştiu ce om mare aţi fost dumneavoastră. Spuneţi-mi, de ce tot plângeţi? De ce plângeţi toată ziua?". Şi omul i-a răspuns: "Doamnă, ceea ce este cert pentru mine e faptul că nu mai aparţin nimănui şi asta mă termină. O vreme i-am aparţinut soţiei, dar ea a murit. O vreme le-am aparţinut copiilor, dar ei s-au căsătorit şi au uitat de mine. Şi acum, credeţi-mă, că nu mai aparţin nimănui. Şi asta mă doare foarte mult".

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Mulţi dintre dumneavoastră sunteţi tineri, aveţi bani, călătoriţi prin lume, puteţi fi directori la cea mai mare companie din lume. Într-o zi veţi îmbătrâni, s-ar putea să rămâneţi singuri, iar dacă Isus nu vă este prieten, cu siguranţă veţi plânge. Astăzi nu vreau nici să vă sperii, nici să vă supăr, dar cred că este momentul să ne întrebăm fiecare: "Eu cui îi aparţin? Îi aparţin oare unei companii? Într-o zi, ori voi fi dat afară ori voi ieşi la pensie. Îi aparţin unei familii? Într-o zi, voi părăsi familia părintească, după moarte cui voi aparţine? Viaţa mea îi aparţine lui Isus?". Cred că ceea ce putem face acum este să spunem: "Doamne, dacă mai respir, ajută-mă să respir în prezenţa ta".

Iubiţi credincioşi, dragi radioascultători,

Epifania Domnului este sărbătoarea credinţei oferite întregii lumi. Credinţa este o lumină minunată, care ne provoacă la o alegere fundamentală de viaţă şi care ne face să înaintăm pe un drum adesea dificil. Aşa cum magii, care au ajuns la împăratul Cristos, nu s-au întors acasă pe vechiul drum, şi noi suntem invitaţi să părăsim vechile obiceiuri, obişnuinţele rele. Descoperindu-l pe Cristos, nu putem să ne întoarcem acasă pe vechiul drum pe care am venit, adică aşa cum eram înainte de a intra în biserică. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să schimbe ceva în interiorul nostru, ceva din convingerile şi intenţiile noastre. Cum vom demonstra oare aceasta? Numai prin viaţa noastră vom putea da mărturie în acest sens. Să părăsim apusul necredinţei şi să ne întoarcem către răsăritul credinţei curate, devenind astfel stele călăuzitoare care duc la Cristos. Amin.

6 ianuarie 2012

Pr. Alois Farţade

[ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ]
480 accesări.

Alte predici pentru Epifania Domnului:

Anul B
6 ianuarie 2009 - Ep. Aurel Percă
6 ianuarie 2015 - Pr. Fabian Doboş
6 ianuarie 2018 - Pr. Cristian Bîrnat

[ Index predici şi predicatori ]