|
Anul A 1Rg 3,5-12; Ps 118; Rom 8,28-30; Mt 13,44-52 "Te preamăresc pe tine, Părinte, căci ai descoperit celor mici misterele împărăției!" Iubiți credincioși, dragi radioascultători, Sunt convins că dacă ați participat la sfânta Liturghie în ultimele trei duminici sau poate ați ascultat-o la radio, ați putut remarca faptul că în evanghelie apărea des expresia "împărăția cerurilor" și că, înainte de evanghelie, era versetul prin care Isus îl preamărea pe Tatăl pentru că a descoperit celor mici misterele, tainele, realitatea profundă a împărăției lui Dumnezeu. Da, Isus știe că doar cei mici, cei care rămân copii la suflet (adică cei pentru care mai e posibil să se întâmple ceva nou, ceva frumos, surprinzător în această lume) pot întrevedea ce înseamnă această împărăție. Dar ce înseamnă totuși această expresie, "împărăția cerurilor"? Expresia în cauză apare destul de des în evanghelii. O formă incipientă o găsim și în Cartea lui Daniel. Chiar și Ioan Botezătorul o folosește când spune: "Convertiți-vă, s-a apropiat împărăția cerurilor!" (Mt 3,2). Sfântul Marcu spune că primele cuvinte rostite de Isus când începe activitatea publică sunt o expresie asemănătoare: "S-a apropiat împărăția lui Dumnezeu" (Mc 1,15). Ucenicilor, când îi va trimite în prima misiune, Isus le va spune să anunțe că s-a apropiat împărăția lui Dumnezeu, iar când este acuzat de mai-marii poporului că îl alungă pe diavol cu ajutorul lui Beelzebul, Isus replică: "Dar dacă îi scot cu degetul lui Dumnezeu, înseamnă că împărăția lui Dumnezeu a ajuns cu adevărat la voi". Așadar, expresia "împărăția cerurilor", sinonim ebraic pentru "împărăția lui Dumnezeu" este de maximă importanță în predica lui Isus și a apostolilor. Deci, ce ar putea să însemne această expresie? Evreii au evitat, din respect reverențial, mai întotdeauna să pronunțe numele lui Dumnezeu și au căutat tot felul de expresii înlocuitoare. Așa este, spre exemplu, "Cel Atotputernic" sau, mai târziu, "numele", ca să dau doar două exemple. Ei bine, același lucru vrea să-l sugereze și expresia "împărăția cerurilor sau a lui Dumnezeu": e un mod de a vorbi despre Dumnezeu, despre suveranitatea lui asupra creației sau, și mai simplu, despre relația care există între Dumnezeu și tot ceea ce există: între Dumnezeu și istoria oamenilor. Așadar, când auzim în evanghelie expresia "împărăția cerurilor/a lui Dumnezeu" este asemenea cu... trebuie imediat să ciulim urechile, pentru că se vorbește despre ce se întâmplă între Dumnezeu și noi, și mine. Practic, când apare expresia "împărăția cerurilor este asemenea cu" (atenție, nu zice: este așa, ci se aseamănă: deci identitatea nu este perfectă, ci analogică), am putea înțelege astfel: "Dumnezeu se comportă cu omul asemenea...". Ei bine, în ultimele trei duminici, Isus a voit să spună tocmai acest lucru. Și a făcut-o nu brutal - căci tainele, intimitatea inimii lui Dumnezeu și a omului nu se descriu, ci se sugerează -, ci prin asemănări, prin parabole. Și era parabola semănătorului care seamănă sămânță în cele patru terenuri diferite. Sămânța este bună - e Dumnezeu în cauză - dar roadele sunt diferite, căci vorbim de partea omului. Duminica trecută, slujitorii erau contrariați pentru faptul că au semănat grâu "bun" și a apărut și neghina, sugerând acțiunea Celui Rău care totuși, asemenea grăuntelui de muștar și plămadei, nu va putea contracara niciodată în totalitate acțiunea benefică, chiar dacă discretă, a lui Dumnezeu. Cu umilință trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu zi de zi că acțiunea sa de milostivire ne învăluie și zădărnicește acțiunea Celui Rău atunci când noi, ca făina, ne lăsăm fermentați de drojdia bunătății sale. În fragmentul din duminica de azi, avem trei parabole scurte care din nou explică cum se realizează relația dintre Dumnezeu și noi. Împărăția lui Dumnezeu este ca o comoară, un mărgăritar, un năvod. Dumnezeu plasează comoara în sufletul nostru la Botez și ea este acolo chiar și când noi uităm de ea: Dumnezeu știe că e posibil să nu o conștientizăm niciodată, dar mizează pe faptul că poate, poate o găsim odată. Poate că nefericirea interioară adusă de păcat ne va provoca să căutăm mărgăritarul care să ne convingă de fericirea de a trăi în prezența sa, a mărgăritarului prezenței lui Dumnezeu. Oricum, asemenea unui năvod, Dumnezeu ne îmbrățișează pe toți - buni sau mai puțin buni, sau chiar răi - poate, poate ne convingem să alegem să fim ai săi. Căci dacă neghina nu va deveni niciodată grâu, Dumnezeu știe că orice om, oricât de nemernic ar putea ajunge, poate să devină bun și, la sfârșitul veacurilor, când se va face selecția, să se poată mântui. Cum se poate face această transformare? Emanuele Previdi, un preot italian care a scris o sugestivă carte intitulată: "De la rugăciunea inutilă la prietenia cu Dumnezeu", relatează această povestioară. Era odată un tânăr numit Joel, puternic și generos. Dar nimeni nu i-a vorbit despre Dumnezeu. Într-o noapte, când Joel al nostru dormea pe terasa casei, sub cerul înstelat, fu trezit de o adiere de vânt și în licărirea stelelor văzu un înger care scria ceva pe o carte cu litere de aur. Joel îl întrebă: "Dar ce scrii acolo?" Îngerul, zâmbind dulce, îi răspunse: "Scriu numele celor care îl iubesc pe Dumnezeu și care sunt binecuvântați de el". Joel, un pic gânditor, spuse: "Da... numele meu este printre ele?" Îngerul, înclinând capul, îngână: "Nu, numele tău nu este". Atunci Joel, un pic întristat, continuă: "Dar poți să-mi scrii numele printre numele celor care îl iubesc pe aproapele?" Îngerul a scris și a dispărut îndată. Noaptea următoare, Joel dormea din nou pe terasă. Apăru din nou îngerul, iar Joel îl întrebă de data aceasta: "Da... este cumva numele meu scris între numele acelora care sunt iubiți de Dumnezeu?" Și îngerul răspunse: "E primul". Iată, așadar, un alt mod de a înțelege ce este cu această "împărăție a cerurilor, a lui Dumnezeu". Da, ca să se instaureze această împărăție a Domnului și ea să fie vizibilă, primul pas este generozitatea față de aproapele. Căci Domnul iubește pe cei care dau din toată inima, pe cei generoși... căci ei sunt semnul prezenței sale, ei sunt comorile, mărgăritarele pe care le caută toată lumea pentru a-l putea găsi, întâlni pe Dumnezeu. Când noi suntem generoși, disponibili spre a face binele, facem să se vadă cât de mult iubește Dumnezeu. Evanghelia se termină cu o întrebare provocatoare: "Ați înțeles?" Ați înțeles ce e cu această împărăție a cerurilor? Și continuă, parafrazez: "Cine a înțeles câtuși de puțin din tainele împărăției lui Dumnezeu" este asemenea unui gospodar care scoate din vistieria inimii sale lucruri noi și vechi. Este cel care are inima plină de iubirea veșnică a lui Dumnezeu și tocmai de aceea este mereu deschis spre noutate. Să ne ajute Domnul să ne lăsăm copleșiți de iubirea sa revărsată asupra tuturor celor care au inima deschisă! 27 iulie 2014 Pr. Eduard Pătrașcu [ Descarcă lecturile şi predica în format audio de pe www.pastoratie.ro... ] Alte predici pentru Duminica a 17-a de peste an: Anul A [ Index predici și predicatori ]
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |