(Din lat. vótum, făgăduinţă). Făgăduinţă deliberată şi liberă făcută lui Dumnezeu cu privire la un bun posibil şi superior (cf. CDC, can. 1191). Votul este: 1. public, dacă este acceptat de superiorul legitim în numele Bisericii (aşa cum sunt voturile făcute de călugări sau călugăriţe); 2. privat, dacă e făcut înaintea lui Dumnezeu fără intervenţia vreunui superior în numele Bisericii; 3. solemn, dacă este recunoscut ca atare de Biserică (aşa cum sunt voturile depuse de membrii Ordinelor călugăreşti); 4. simplu, în toate celelalte cazuri; 5. personal, când are ca obiect o acţiune (de ex., rugăciuni, posturi etc.); 6. real, dacă are ca obiect un lucru (de ex., pomană); 7. mixt, care are ca obiect atât o acţiune cât şi un lucru (de ex., a face un pelerinaj pentru a duce o ofertă); 8. temporar, adică făcut pentru un anumit timp; încetează la terminarea timpului fixat; 9. perpetuu, adică pentru toată viaţa; încetează prin dispensă sau prin comutare (cf. CDC, can. 1191-1194).