(Din lat. mandátum, dispoziţie, însărcinare). 1. Puterea pe care o persoană o dă altei persoane pentru a putea acţiona în numele său. 2. Atestat din partea autorităţii ecleziastice competente prin care se recunoaşte că persoana care predă o disciplină teologică într-o universitate catolică ori ecleziastică, sau religia într-o şcoală fie catolică, fie statală, se remarcă atât prin capacitate ştiinţifică şi pedagogică, cât şi prin integritatea credinţei şi moralitatea vieţii (cf. CDC, can. 812; 813). În acest caz, termenul "mandat" îl înlocuieşte pe cel de "missio canonica".

[ Missio canonica ]