(Din lat. Liturgía Horárum). Este "rugăciunea publică a Bisericii" (SC 98), în care credincioşii (clerici, călugări şi laici) îşi împlinesc preoţia regească de creştin. Ea "este alcătuită în aşa fel încât întreg cursul zilei şi al nopţii să fie consacrat prin lauda adusă lui Dumnezeu" (SC 84). "Credincioşii care celebrează Liturgia Orelor se unesc cu Cristos, Marele nostru Preot, prin rugăciunea psalmilor, prin meditarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin cântări şi binecuvântări, pentru a fi asociaţi rugăciunii lui necontenite şi universale care îl preamăreşte pe Tatăl şi imploră darul Duhului Sfânt asupra lumii întregi" (CBC 1196). Liturgia Orelor cuprinde: Laudele, ca rugăciune de dimineaţă, şi Vesperele, ca rugăciune de seară; Oficiul lecturilor (în trecut era numit "matutin") care poate fi recitat la orice oră din zi; Orele minore (terţa, sexta şi nona) şi Completoriul (ultima rugăciune a zilei). Episcopii, preoţii şi diaconii care aspiră la Preoţie au obligaţia ("sub grávi") de a celebra zilnic întreaga Liturgie a Orelor; diaconii permanenţi numai părţile stabilite de Conferinţa episcopală, iar membrii institutelor de viaţă consacrată, care nu sunt preoţi, părţile stabilite de constituţiile proprii. "Se recomandă ca şi laicii să celebreze oficiul divin, fie împreună cu preoţii, fie adunaţi între ei, sau chiar singuri" (SC 100), întrucât este rugăciunea întregului popor al lui Dumnezeu.

[ Completoriu; Laude; Liturgie; Matutin; Ora medie; Sub gravi; Vespere ]