(Din lat. iustificátio). Termen paulin care înseamnă actul prin care Dumnezeu îl duce pe om de la starea de păcat şi duşmănie cu el la starea de sfinţenie şi de fiu adoptiv al său şi îl face capabil de mântuire. Această schimbare sau trecere începe aici pe pământ, unde omul, prin Biserică şi Duhul Sfânt, primeşte de la Dumnezeu darul credinţei şi al speranţei, necesar pentru a trăi noi dimensiuni religioase şi morale. Justificarea comportă iertarea păcatelor, sfinţirea şi înnoirea omului lăuntric. Ea ne-a fost meritată prin pătimirea, moartea şi învierea lui Cristos, ne este acordată prin Botez şi ne conformează dreptăţii lui Dumnezeu care ne face drepţi. Ea are ca scop slava lui Dumnezeu şi a lui Cristos şi darul vieţii veşnice. Este lucrarea cea mai minunată a îndurării lui Dumnezeu.

[ Mântuire ]