(Din gr. cheirotonéin, a sfinţi, a consacra). Actul sacramental care introduce în rândul episcopilor, al preoţilor şi al diaconilor şi care conferă un dar al Duhului Sfânt ce permite exercitarea puterii sacre care vine de la Cristos însuşi prin mijlocirea Bisericii. Mai este numită şi consacrare, deoarece înseamnă o punere deoparte şi o investitură făcută de Cristos însuşi pentru Biserica lui. În cazul episcopilor, se foloseşte termenul consacrare (consacrare episcopală). În cadrul Sfintei Liturghii, la sfârşitul Liturgiei Cuvântului şi înainte de a începe Liturgia euharistică, hirotonirea are loc prin impunerea mâinilor de către episcop şi prin rostirea rugăciunii prescrise de Biserică.

[ Preoţie ]