(Din gr. cháris, favoare, dar). Orice dar sau ajutor gratuit acordat nouă de Dumnezeu în mod liber şi din iubire, dar mai ales darul de a fi mântuiţi prin Cristos Isus. Ajutorul gratuit pe care Dumnezeu ni-l dă (har necreat) ca să răspundem la chemarea sa: să devenim fii adoptivi ai lui Dumnezeu, părtaşi la firea dumnezeiască şi la viaţa veşnică (har creat). Harul sfinţitor este un dar habitual, o dispoziţie stabilă şi supranaturală care desăvărşeşte sufletul însuşi pentru a-l face vrednic să trăiască împreună cu Dumnezeu, să fie prieten cu Dumnezeu şi să lucreze din iubire faţă de el. Trebuie făcută distincţia între harul habitual, dispoziţie permanentă de a trăi şi acţiona după chemarea dumnezeiască, şi harurile actuale, care desemnează intervenţiile divine, fie de la originea convertirii, fie din cursul lucrării de sfinţire (cf. CBC 2000).