(Din gr. ekklesía, Biserică, şi lógos, cuvânt). Parte a teologiei care tratează în mod sistematic despre Biserică. Unii susţin că se poate vorbi de o ecleziologie propriu-zisă începând din sec. al XIV-lea, când a apărut lucrarea călugărului augustinian Iacob de Viterbo intitulată De Regímine Christiáno (1302). Însă niciodată în decursul istoriei Biserica nu a fost obiect de studiu, de cercetare şi de analiză teologică aşa cum a fost în sec. al XX-lea, numit pe bună dreptate de unii teologi "secolul ecleziologiei", mai ales de la Conciliul al II-lea din Vatican până în zilele noastre.

[ Biserică ]