Duminica a XXVIII-a de peste an

Unirea sfânta

De multe ori si în multe feluri auzim vorbindu-se despre unire, precum: Unirea da putere; unde-s doi puterea creste si dusmanul nu sporeste (Vasile Alecsandri, Hora unirii); si cei slabi, daca sunt uniti, devin puternici (Schiller) etc.

Eforturile si jertfele oamenilor pentru unirea nationala au fost si sunt uimitor de eroice. Organizatiile mondiale, care urmaresc unitatea în anumite puncte de vedere, sunt nenumarate. Începând de la ONU si pâna la OMS, de la Organizatia Mondiala pentru Protectia Mediului si pâna la apararea câinilor vagabonzi, sunt sute si sute de asociatii culturale, politice, sportive, economice, religioase si chiar teroriste. Cu toate acestea, dezbinarea, ura, razboiul si crima continua sa stoarca multe lacrimi. Eforturile pentru unire sunt laudabile, dar insuficiente pentru a învinge coalitiile raului, despre ale caror capetenii Isus spune ca sunt mai întelepte decât fiii luminii (Lc 16,8).

Domnul ne atrage privirile spre dânsul ca sa consideram miezul teologic, sfânt al unirii datatoare de fericire. El însusi s-a rugat ca toti sa fie una si pentru aceasta unitate si-a dat viata pe lemnul crucii. Privita prin Isus Cristos, unirea este împaratia cerurilor, împaratia lui Dumnezeu, a fericirii totale, prefigurarea împaratiei escatologice, fiindca nimic nu-i mai frumos si mai placut decât ca fratii sa traiasca împreuna în dulce armonie (Dt 25,5).

Când profetii anuntau venirea lui Mesia, faceau apel la ideea ca atunci Iahve va aduna, nu numai cele douasprezece triburi ale lui Israel, ci toate neamurile pamântului care se vor împartasi din credinta lui Abraham.

Evreii au slujit, prin credinta lor centrata în jurul unui singur Dumnezeu, ca nucleu unitar în istoria omenirii, dar când misiunea lor s-a terminat, au fost înlocuiti de Biserica lui Cristos, care a pus bazele unirii pe modelul Preasfintei Treimi, unire rezultata numai din iubire. Din acest motiv, Biserica nu poate fi ea însasi, daca nu ramâne punte de legatura între oameni, între oameni si Dumnezeu, tot numai prin iubire. Legea iubirii fiind una, asa cum a asezat-o Cristos într-o lege noua - fata de Dumnezeu si fata de aproapele - mântuirea, adica ajungerea la starea de fericire vesnica, nu poate avea decât un caracter comunitar si solidar. Numai o colectivitate unita pe principii solide poate fi motiv de bucurie. Baza oricaror principii solide, oricaror legi, trebuie sa fie aceeasi: iubirea. Banchetul oferit de tatal fiului risipitor la întoarcerea acestuia ofera satisfactie, întelepciune, întelegere, bucurie, admiratie, comuniune, siguranta. Banchetul oferit de Irod, bazat pe principiile satisfactiilor senzuale, ofera crima, moarte, întristare, lacrimi, teama, josnicie, regres spiritual si chiar material. Multe si variate sunt întrunirile omenesti: sedinte, mitinguri, festivaluri, olimpiade, sportive, turistice etc., dar ce lasa în suflet afara de o amintire efemera, placuta sau neplacuta?

Sfântul Paul invita la o întrunire, la un festival al iubirii, al caritatii. Ce ar fi daca s-ar organiza festivaluri ale întrecerilor în caritate? Fiecare organizatie locala, regionala sau internationala sa adune si sa ofere celor nevoiasi lucrurile necesare vietii lor? Cred ca am avea, nu amintiri, ci o viata fericita, plina de fratietate, o viata care ofera, nu speranta fericirii, ci unirea ca izvor aducator de fericire. Un festival al caritatii ar duce la distrugerea egoismului distrugator al unitatii celor chemati la adevarata viata. De unirea credinciosilor din Filipi, sfântul Paul s-a bucurat mai mult decât de alimentele pe care le-au adunat si i le-au trimis.

Secretul bucuriei de la festivalul caritatii nu va sta în mâncarurile si bauturile alese, ci în faptul înfratirii oamenilor, în faptul ca toti vor fi constienti de gradul de rudenie care exista între ei. Multimea, animata de sentimentul fraternitatii în Cristos si al paternitatii divine, care în sine are mai mult decât o putere magica, pe cea a Duhului Sfânt, va fi cu adevarat facatoare de minuni: va înlatura moartea pe veci, va sterge lacrimile de pe fetele oamenilor si fiecare în fiecare va vedea fata lui Dumnezeu (lectura I-a).

Apostolul Paul îsi manifesta deschis bucuria pe care o simte datorita filipenilor caritabili, cu toate ca el era evreu, iar ei erau proveniti dintre neamurile pagâne, dar uniti prin Botez, adica prin Tatal, Fiul si Duhul Sfânt în sânul Bisericii predestinate pentru viata vesnica. Bucuria înfratirii prin Botez, prin aceeasi credinta, speranta si iubire de pe acest pamânt constituie preludiul fericirii vesnice din sânul Preasfintei Treimi, nu numai din vesnicie, ci chiar de pe acest pamânt, asa cum ne spune Mântuitorul: Daca ma iubeste cineva, Tatal meu îl va iubi si vom veni la el si lacas la el vom face (In 14,23). A lupta pentru o cauza atât de nobila, nu epuizeaza fiinta umana, ci îi da putere sa se bucure de toate, de foame ca si de saturare, de lipsuri ca si de belsug, de sanatate ca si de boala etc. Sfântul Paul spune clar ca el renaste la o viata noua în masura în care poate experimenta caritatea lui Cristos din comunitatea sa.

Ne înaltam la cer escaladând pamântul, apreciind fiecare treapta si facându-ne treapta pentru fiecare frate. În aceasta consta chemarea noastra la nunta Mielului. Invitatia este întotdeauna un motiv de bucurie, sau, asa ar trebui sa fie. Chiar când cineva ne invita sa-l ajutam la o munca grea, trebuie sa ne bucuram pentru faptul ca suntem socotiti folositori, utili, ca avem o valoare care nu trece neobservata, ca cineva are încredere în noi, ca investeste în noi un gram de aur, un dram de iubire. Cu atât mai mult pare absurd comportamentul celor invitati la nunta care au ucis pe cei care i-au chemat. Dar, daca ne-am cerceta pe noi însine în lumina harului, am vedea câte absurditati gasim în viata noastra de fiecare zi. Cine nu stie ca betia, ura, mânia si razbunarea sunt surori cu nebunia? Si? Cine nu stie ca blestemul, înjuratura, vorbele murdare sunt rostite de badarani? Si? Iata absurditatea multora dintre noi: traim majoritatea vietii ca nebunii, condusi de fantezii murdare si nu de idei logice; omorâm în noi însine tot ceea ce este sfânt, bun, drept, frumos, curat, cinstit, divin, prin îngramadirea unor pacate peste altele. Culmea nebuniei: avortul. Fiinta umana care se zamisleste în sânul matern constituie întotdeauna o chemare la nunta. Si? Uneori chiar mamele criminale, ca sa nu apara ca niste fiinte absurde si degenerate în sentimentele lor materne, îsi ascund pacatul sub valul evlaviei, al religiozitatii, dar la judecata lui Dumnezeu vor aparea fara haina de nunta, vor aparea ca o insulta adusa vietii, ca un refuz adus lui Isus care a spus: Cine primeste pe unul dintre acestia mici în numele meu, pe mine ma primeste (Mc 9,37). De aceea, pedeapsa rezervata lor - legarea mâinilor si a picioarelor si aruncarea în întunericul de afara - va fi mai mare decât a ucigasilor din parabola.

Iata cele trei pedepse ale celor exclusi din împaratia lui Dumnezeu, care vor sti ce este fericirea, dar nu o vor gusta din cauza caracterului lor egoist: 1) vor fi legati la mâini si la picioare, adica redusi la neputinta totala de a mai avea comuniune cu altii; 2) aruncati afara, se vor simti izolati de întreaga creatie, nici macar un câine nu va veni sa le linga ranile ca lui Iob aruncat pe gramada de gunoi; 3) în întuneric, adica vor fi mereu apasati de propria povara a constiintei care îi va determina sa plânga si sa scrâsneasca din dinti ca disperatii. Abisul întunecat al singuratatii si diversitatea chinurilor: lupta cu sine pentru a se nimici total, pentru a se întoarce în nimicul din care au fost creati si incapacitatea de a se anihila etc. toate vor degenera în ura împotriva celor din iad, din rai, din purgator si de pe pamânt. Nu este roz deloc gândul celor pacatosi când îsi zic: Ei, si ce daca ma voi duce în iad? Acolo nu sunt tot oameni? Ce vor face ei, voi face si eu! A fi dat afara, legat la mâini si la picioare, înseamna singuratate si neputinta totala. Vai celui singur (Qoh 4,10), spune Scriptura.

Adunati pentru jertfa Mielului, sfânta Liturghie ne da dreptul la nunta Mielului.

Am acceptat invitatia cu intentia cea buna? Avem haina de nunta?

Iata, spune Domnul, eu stau la usa si bat; daca cineva aude glasul meu si-mi deschide, voi intra la el si voi cina cu el si el cu mine (Ap 3,20). Amin.