Scurtă istorie a Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi

4. Episcopia de Iaşi

4.14 în timpul actualului episcop Petru Gherghel (1978 -...)

La 21 februarie 1978 papa Paul al VI-lea (1963-1978) l-a numit printr-un decret al Sfintei Congregaţii a Episcopilor pe pr. Petru Gherghel ordinarius ad nutum Sanctae Sedis cum munere administratoris apostolicis al Episcopiei de Iaşi. Instalarea a avut loc la 4 aprilie 1978.

Sfinţia sa s-a născut la 28 iunie 1940 în localitatea Gherăeşti, judeţul Neamţ. După terminarea şcolii generale în satul natal, a intrat în Seminarul Catolic din Iaşi. La 29 iunie 1965 a fost hirotonit preot la Alba-Iulia. Primul loc de apostolat a fost Parohia Barticeşti, în care a activat până în 1967. De aici a fost transferat în Parohia Rădăuţi. La 1 noiembrie 1970 a fost numit profesor la Seminarul din Iaşi, iar în martie 1975 a fost numit rector al Institutului.

În timpul păstoririi sale ca administrator apostolic (21 februarie 1978 - 13 martie 1990) s-au ridicat numeroase biserici, s-a ridicat moderna clădire a Seminarului din Iaşi, s-au deschis numeroase parohii noi, au fost hirotoniţi aproape 150 de preoţi, au fost trimişi mai mulţi preoţi la studii în străinătate, s-au făcut numeroase vizite pastorale etc. În această perioadă s-a celebrat atât centenarul diecezei, cât şi al Seminarului din Iaşi, fapte după care cineva a scris: "Domnul fie lăudat pentru această operă măreaţă pe care a zidit-o în noi în această Biserică locală de la răsărit de Carpaţi şi mai cu seamă în Seminarul diecezan «Sfântul Iosif», din care s-a dezvoltat arborele viguros cu roade frumoase de viaţă catolică de astăzi. (...)".

"Revoluţia" din 1989 a deschis şi pentru catolicii din Moldova un orizont nou de libertate, de reorganizare bisericească şi de propăşire spirituală. Astfel şi în Dieceza de Iaşi a putut fi numit din nou un episcop propriu. Acest lucru s-a întâmplat la 14 martie 1990, când papa Ioan Paul al II-lea l-a ales şi l-a numit pe Mons. Petru Gherghel episcop de Iaşi. Sfinţirea a avut loc la Seminarul din Iaşi la 1 mai acelaşi an de către card. Angelo Sodano, delegat al papei Ioan Paul al II-lea.

După aceste evenimente, întreaga viaţă catolică diecezană a luat un nou avânt: a fost reorganizată dieceza, s-a reluat învăţământul religios în şcoli, s-au înfiinţat diferite acţiuni sociale etc. Acum şi-a putut relua activitatea şi Seminarul Franciscan. Sediul acestei instituţii s-a fixat la Roman, unde funcţionează şi astăzi în paralel atât Seminarul cât şi Institutul Franciscan "Sf. Francisc de Assisi", aprobate prin Sentinţa nr. 18/16.03.1990 a Judecătoriei Roman. Pe lângă Seminarul diecezan şi cel franciscan, în urma venirii mai multor ordine şi congregaţii religioase catolice în Moldova s-au înfiinţat şi alte seminarii: Seminarul de la Oneşti, al Fraţilor Minori Capucini "Fer. Ieremia Valahul"; Casa de formare a aspiranţilor Fraţilor Augustinieni Asumpţionişti de la Mărgineni (Bc); Casa de formare a aspiranţilor Misionarilor Cuvântului Divin, care a funcţionat la Roman, iar în prezent la Traian (Nt) etc.

Dintre instituţiile care reglementează buna funcţionare a episcopiei amintim câteva: Curia Diecezană, Tribunalul Bisericesc, Consiliul Prezbiteral, Consultoriul Diecezan, Comisia pentru Cler etc. Dintre institutele şi seminariile care funcţionează în dieceză amintim: Institutul Teologic "Sfântul Iosif" din Iaşi, Seminarul Teologic "Sfântul Iosif" din Bacău, Institutul şi Seminarul Teologic Franciscan din Roman, Seminarul Liceal Teologic Capucin "Fericitul Ieremia Valahul" din Oneşti, Facultatea de Teologie Didactică din Iaşi, Departamentul de Cercetare Ştiinţifică, Academia "Sfântul Augustin", Liceul Catolic "Sfântul Anton" din Bacău, Colegiul Sanitar Postliceal "Sfânta Lucia" din Iaşi, Şcoala de Cântăreţi Bisericeşti din Iaşi, Şcoala Postliceală "Fericitul Ieremia" din Iaşi, casele de copii şi grădiniţele din Şerbăneşti-Bacău, Adjudeni şi Săbăoani, Orfelinatul din Iaşi, Spitalul din Barticeşti, dispensarele din Faraoani şi Fărcăşeni, centrele "Caritas" din Iaşi, Bacău, Paşcani şi Roman, Farmacia, casele de odihnă de la Slănic Moldova şi Sarata-Băi, Organizaţia Kolping, Asociaţia Medicilor Catolici, Acţiunea Catolică "Sfântul Iosif", asociaţiile de tineri şi copii diecezane, Serviciul de Ajutor Maltez, redacţiile publicaţiilor catolice diecezane şi parohiale etc.

Concluzionând cele scrise mai sus, putem spune că Biserica Catolică din Moldova a avut în decursul veacurilor o istorie destul de zbuciumată. Condiţiile precare ale catolicilor, dar şi cele ale misionarilor dominicani, franciscani şi iezuiţi care au activat aici, au făcut să existe mai multe forme de administrare teritorială a minorităţii catolice din această zonă geografică. La acestea se mai adaugă şi contextul politic, care de multe ori a fost nefavorabil catolicilor. Cu toate acestea, au fost numeroşi preoţi care s-au jertfit ca această credinţă catolică să se menţină în rândul unei minorităţi autohtone şi să fie transmisă generaţiilor viitoare.

la început

Pr. Alois Moraru