Imitaţiunea lui Cristos

Cartea IV: Despre Taina sfîntului altar

Capitolul XII

SĂ NE SILIM CÎT PUTEM DE BINE,
PREGĂTINDU-NE SUFLETUL PENTRU
PRIMIREA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

Vocea Domnului iubit

1. Eu îndrăgesc curăţia, Eu dăruiesc omului toată sfinţenia. Mi-e dragă o inimă nepătată, pe ea o caut, să fac din ea lăcaşul odihnei mele. Pregăteşte-mi un foişor mare, aşternut, şi voi fi cu tine la ospăţul Paştilor, cu ucenicii (Lc 22, 11, 12). Dacă vrei să vin şi să rămîn la tine, curăţă aluatul cel vechi (1 Cor 5, 7) şi spală lăcaşul inimii tale. Alungă din tine toată zarva lumii şi zbuciumul poftelor neînfrînate; linişteşte-te, ca pasărea singuratică de pe acoperiş (Ps 101, 18) şi cugetă, cu amărăciune în suflet, la lipsa ta de măsură. Tot cel care iubeşte pregăteşte celui iubit locul cel mai bun şi mai frumos din casă: din aceasta, într-adevăr, se vede cu cît drag îl primeşte.

2. Nu-ţi închipui însă că ţi-ai putea înfăptui pregătirea doar prin vrednicia hotărîrii tale, chiar dacă ai sta să pierzi un an întreg gătindu-ţi sufletul fără preget, golindu-ţi mintea de toate. Doar mulţumită bunătăţii şi harului meu îţi este îngăduit să te apropii de sfînta Masă; eşti ca un cerşetor poftit la masa bogatului, căruia nu-i poţi arăta alt semn de recunoştinţă decît adînca ta smerire şi dreapta mulţumire. Fă ceea ce îţi stă în putinţă, dar fă din toată inima, nu din obişnuinţă, nu de nevoie: cu teamă şi evlavie fierbinte, primeşte Trupul Domnului tău iubit, Isus Cristos, care binevoieşte să se coboare pînă la tine. Eu te-am chemat; Eu ţi-am dat poruncă să vii; Eu voi împlini ceea ce îţi lipseşte: vino, primeşte-mă!

3. Cînd primeşti de la mine harul evlaviei, mulţumeşte Dumnezeului tău, nu pentru că ai fi vrednic, ci pentru că m-am milostivit de tine. Dacă, dimpotrivă, nu ai darul evlaviei, ci te simţi secătuit sufleteşte, stăruie în rugăciune, plînge, nu pregeta să baţi la uşa mea; nu înceta mai înainte de a te fi învrednicit măcar de o picătură, de un strop măcar din harul mîntuirii. Tu ai nevoie de mine, nu Eu de tine. Nu tu vii să mă sfinţeşti pe mine, ci, dimpotrivă, Eu mă cobor să te sfinţesc şi să-ţi împodobesc sufletul. Tu vii să primeşti de la mine darul sfinţeniei, unindu-te cu mine: tu vii spre a căpăta haruri noi, tu vii pentru a primeni în tine rîvna propăşirii sufleteşti. Nu nesocoti harul, ci pregăteşte-ţi cu toată sîrguinţa inima şi primeşte pe iubitul sufletului tău la tine.

4. Trebuie nu numai să te pregăteşti cu evlavie, dar şi cu toată silinţa să te îngrijeşti de har după primirea Sfintei Cuminecături. La fel de mare trebuie să fie grija sufletului înainte, ca şi după primirea Sfintei Împărtăşanii. Într-adevăr, cuvenita grijă după sfînta Cuminecare e totodată şi cea mai bună pregătire pentru dobîndirea unor haruri mereu sporite. De aceea se întîmplă uneori ca, tocmai după sfînta Împărtăşanie, sufletul să se simtă apăsat de greutate; căci grabnic se risipeşte pe sine în mîngîieri cerşite în afară. Păzeşte-te de limbuţie, rămîi în reculegere la tine şi bucură-te singur de Dumnezeul tău; îl ai în inima ta pe Acela pe care lumea întreagă, dacă ar vrea, n-ar putea să ţi-l răpească. Eu sînt cel căruia trebuie să i te dai cu totul, astfel încît să nu mai trăieşti în tine, ci în mine, la adăpost de toată îngrijorarea.

© 1992 - Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti