Imitaţiunea lui Cristos

Cartea IV: Despre Taina sfîntului altar

Capitolul IX

TREBUIE SĂ NE JERTFIM PE NOI ÎNŞINE
LUI DUMNEZEU, O DATĂ CU TOT CE-I
AL NOSTRU, ÎNĂLŢÎND RUGĂCIUNI
PENTRU TOŢI OAMENII

Glasul ucenicului

1. Doamne, toate sînt ale tale, în cer şi pe pămînt. Vreau să mă jertfesc ţie de bună voie, ca să rămîn al tău în veci. Cu inimă dreaptă şi curată, mă dăruiesc ţie astăzi ca rob pentru totdeauna, în semn de supunere şi jertfă de laudă. Primeşte-mă o dată cu sfîntul prinos al preascumpului tău Trup pe care ţi-l aduc, acum, de faţă cu îngerii tăi nevăzuţi, chezăşie a mîntuirii, pentru mine şi întregul popor.

2. Doamne, aduc pe altarul împăcării tale toate păcatele şi greşelile pe care le-am săvîrşit, în faţa ta şi a îngerilor tăi, începînd din ziua cînd am putut întîia oară să păcătuiesc şi pînă în ceasul acesta: aprinde-le şi mistuie-le cu totul prin focul dragostei tale, şterge prihana, spală-mi conştiinţa de orice vină şi dă-mi înapoi harul pe care prin păcat l-am pierdut; iartă-mă pentru toate şi dăruieşte-mi cu milostivire sărutul păcii.

3. Ce aş putea face, avînd în vedere păcatele mele, decît să le mărturisesc cu umilinţă şi să le deplîng din adîncul inimii, rugîndu-te neîncetat să-mi dăruieşti iertarea? Te rog cu stăruinţă, Doamne Dumnezeul meu, ascultă rugăciunea mea smerită şi statornică. Păcatele mele îţi sînt nespus de urîte; nu vreau să le mai săvîrşesc niciodată; mă căiesc şi mă voi căi toată viaţa, pregătit să fac pocăinţă şi, în măsura puterilor mele, să plătesc îndestulare pentru ele. Iartă, Doamne, iartă-mi păcatele şi, pentru sfinţenia ta, mîntuieşte sufletul meu răscumpărat prin vărsarea Sîngelui tău preascump. Iată, mă încredinţez îndurării tale, mă dau cu totul pe mîinile tale. Fă cu mine după bunătatea ta, nu după răutatea şi nedreptatea mea (Ps 118, 124; 102, 10).

4. Îţi aduc drept prinos şi toate faptele mele bune, oricît de puţine şi de nedesăvîrşite, ca să le faci mai bune şi să le sfinţeşti, ca ele să-ţi fie plăcute şi să le primeşti; ca întotdeauna să mă atragi spre căile mai bune şi să mă călăuzeşti spre ţinta fericită şi slăvită, pe mine, cel mai netrebnic şi trîndav dintre oameni.

5. Pun de asemenea pe altarul tău şi sfintele dorinţe ale tuturor credincioşilor, rugile şi trebuinţele părinţilor, ale prietenilor, ale fraţilor, ale surorilor şi ale tuturor celor ce îmi sînt dragi; ale celor ce mi-au făcut vreun bine şi ale celorlalţi, pentru iubirea ta: ale celor ce au cerut anume să mă rog pentru ei şi pentru ai lor, fie dintre cei vii, fie mutaţi la cele veşnice; ca toţi să simtă puterea ajutorului şi darului tău, tăria mîngîierii tale, scut apărător în primejdii, scăpare din necazuri, ca, dezrobiţi de tot răul, să poată înălţa la cer, cu voie bună, cîntări de laudă şi recunoştinţă.

6. Îţi mai aduc rugăciuni şi jertfe de împăcare cu deosebire pentru cei care mi-au făcut vreun rău, care m-au întristat, m-au ponegrit, mi-au adus vătămare şi daune, m-au necăjit; şi pentru toţi aceia pe care eu i-am mîhnit, supărat, păgubit, sau cărora le-am adus prilej de smintire, prin vorbă sau faptă, cu voie sau fără de voie; ca tuturora să ne dai iertarea greşelilor şi a păcatelor cu care ne-am vătămat unii pe alţii. Depărtează, Doamne, din inimile noastre umbra oricărei bănuieli, mînii, dezbinări, şi a tot ceea ce poate duce la slăbirea dragostei şi la împuţinarea iubirii frăţeşti. Fie-ţi milă, Doamne, de toţi cei care cer îndurarea ta; dă harul tău celor ce nu se bucură încă de el şi fă din noi astfel de oameni încît să fim vrednici de a ne împărtăşi cu harul tău şi de a dobîndi viaţa de veci. Amin.

© 1992 - Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti