Imitaţiunea lui Cristos

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul LVI

SE CUVINE SĂ NE LEPĂDĂM DE NOI ÎNŞINE
ŞI SĂ-L URMĂM PE CRISTOS PE CALEA CRUCII

1. Fiul meu, te vei putea strămuta în mine numai în măsura în care vei fi în stare să te dezbraci de tine însuţi. Aşa cum faptul de a nu rîvni la nimic pentru simţuri clădeşte pacea lăuntrică, tot astfel lepădarea lăuntrică de sine conduce la unirea cu Dumnezeu. Vreau să te deprinzi cu desăvîrşita lepădare de tine însuţi, urmînd voinţa mea fără crîcnire şi împotrivire. Urmează-mă, deci: Eu sînt Calea, Adevărul şi Viaţa (In 14, 6). Fără cale aşternută nu se poate merge nicăieri; fără adevăr, cunoaşterea e fără rost; fără viaţă, nici un trai nu e cu putinţă. Calea pe care o ai de urmat sînt Eu însumi; Adevărul în care trebuie să crezi Eu sînt; Viaţa în care trebuie să-ţi pui nădejdea sînt Eu. Eu sînt Calea ferită de piedici, Adevărul negreşelnic, Viaţa fără de sfîrşit. Eu sînt Calea cea mai dreaptă cu putinţă, culmea adevărului, Viaţa cea adevărată, Viaţa fericită, Viaţa însăşi fără de început. Ţinînd calea mea, vei cunoaşte adevărul; şi adevărul te va elibera (In 8, 32) şi vei dobîndi viaţa veşnică.

2. Dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile (Mt 19, 17). Dacă vrei să cunoşti adevărul, crede în mine. Dacă vrei să fii desăvîrşit, vinde tot ce ai (Mt 19, 21). Dacă vrei să fii ucenicul meu, leapădă-te de tine. Dacă vrei să dobîndeşti o viaţă fericită, învăţă să dispreţuieşti viaţa aceasta. Dacă vrei să fii proslăvit în ceruri, umileşte-te pe pămînt. Dacă vrei să domneşti împreună cu mine, poartă cu mine crucea. Numai cei ce slujesc crucii vor afla calea fericirii şi lumina adevărată.

3. Doamne Isuse, de vreme ce viaţa ta pe acest pămînt a fost supusă strîmtorărilor şi dispreţuită de lume, fă să te pot urma pe calea aceluiaşi dispreţ pe care lumea ţi l-a arătat ţie. Căci nu este ucenicul mai presus de dascălul său, nici slujitorul mai presus de domnul său (Mt 10, 24). Fă, aşadar, ca şi slujitorul tău să se poată deprinde cu viaţa pe care ai dus-o, căci acolo se află mîntuirea mea şi adevărata sfinţenie. Orice cuvîntări aş citi sau asculta în afară de aceasta, nimic nu-mi va putea da hrană sau bucurie statornică.

4. Fiul meu, dacă ai citit şi aflat despre toate acestea, nu vei fi fericit decît trecînd la fapte. Cel ce are poruncile mele şi le păzeşte, acela este care mă iubeşte, şi-l voi iubi şi Eu şi mă voi arăta lui (In 14, 21) şi îl voi aşeza alături de mine în împărăţia Tatălui meu.

5. Doamne Isuse, fie precum ai spus şi ai făgăduit: fă-mă vrednic să-ţi primesc darul. Într-adevăr, din mîna ta am primit crucea: o voi purta pe umerii mei şi o voi duce pînă la moarte, după cum mi-ai poruncit. Sigur, viaţa unui bun călugăr e o cruce, dar nu alta călăuza omului spre paradis. Lucrurile sînt pornite şi nu pot fi lăsate în mijlocul drumului: nici vorbă de a face cale întoarsă.

6. Haideţi, aşadar, fraţilor, să mergem împreună; Isus va fi cu noi. Crucea am primit-o pentru Isus; pentru Isus, pe calea crucii să fim statornici pînă la capăt. El va fi ajutorul nostru, căci ne deschide cărarea şi ne călăuzeşte. Iată, Regele nostru păşeşte înainte şi va duce lupta pentru noi. Să-l urmăm cu bărbăţie, nimeni să nu se înspăimînte de nici o grozăvie; să fim pregătiţi să ne jertfim pînă la moarte în luptă şi să nu pătăm stindardul slavei noastre, fugind de cruce.

© 1992 - Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti