Imitaţiunea lui Cristos

Cartea III: Despre mîngîierea lăuntrică

Capitolul XXXII

DESPRE JERTFIREA DE SINE
ŞI RĂSTIGNIREA POFTELOR

1. Fiul meu, nu vei putea fi dezrobit cu totul din lanţuri decît tăgăduindu-te cu totul pe tine însuţi. Trăiesc, într-adevăr, în lanţuri toţi cei ce şi-au agonisit averi, toţi cei ce se iubesc pe sine, nesăţioşii, scotocitorii, toţi cei ce nu cunosc astîmpărul, toţi cei ce caută să-şi aştearnă cît mai bine tihna şi care nu se sinchisesc de dorinţele lui Cristos; la fel, toţi cei ce nu obosesc să urzească şi să zidească lucrări ce nu vor sta niciodată în picioare. Căci se va nărui şi va pieri fără urmă tot ceea ce nu vine de la Dumnezeu. Ţine minte aceste cuvinte, pe cît de scurte, pe atît de pline de miez: întoarce-ţi spatele de la toate, dezlipeşte-ţi inima de toate şi vei dobîndi totul; leapădă cu totul lăcomia şi-ţi vei găsi liniştea. Cugetă, fă astfel şi ai să pricepi totul.

2. Doamne, acesta nu-i lucru de o zi, nici jucărie de copil: în sîmburele acestor cuvinte se cuprinde întreaga desăvîrşire a unei vieţi cu totul consfinţită ţie.

3. Fiul meu, nu trebuie să dai îndărăt, nici să te pierzi cu firea aflînd despre această cale a desăvîrşirii: ci, dimpotrivă, să te simţi îndemnat să te depăşeşti pe tine sau - măcar în suflet - să tînjeşti după atingerea acestui ţel. Măcar de-ai apuca această cale şi ai înainta pe ea pînă într-acolo încît să nu te mai iubeşti pe tine, ci să stai pururi gata pentru poruncile mele, ascultător faţă de cel pe care ţi l-am rînduit părinte duhovnicesc! Atunci abia mi-ai fi pe plac cu totul, iar zilele tale s-ar scurge în voie bună şi pace. Mai ai atît de multe lucruri de care să te dezlipeşti şi, dacă nu te vei lepăda cu totul de ele pentru mine, nu vei putea dobîndi ceea ce îmi ceri. Te povăţuiesc să cumperi de la mine aur lămurit în foc ca să te îmbogăţeşti (Ap 3, 18) - cu alte cuvinte, înţelepciune cerească în stare să covîrşească toate mărunţişurile fără preţ şi lipsite de însemnătate. Lasă la o parte cuminţenia pămîntească şi tot ceea ce măguleşte mintea omului şi simţurile sale. Trebuie aşadar să te scuturi cu totul de fleacurile ce-s socotite de preţ şi de mare însemnătate în ochii lumii şi, în schimb, să dobîndeşti ceea ce, în ochii oamenilor, e fără de valoare: căci această înţelepciune cerească li se pare multora lucru mărunt şi fără însemnătate, dat uitării aproape cu desăvîrşire, deşi adevărata comoară a cuminţeniei se cuprinde aici, în virtutea ce nu se caută pe sine şi nu ţine să se facă preţuită pe pămînt. Mulţi o laudă din gură, dar o tăgăduiesc şi o dezmint prin purtările vieţii lor. Dar ea este tocmai mărgăritarul de preţ, ascuns privirii multora.

© 1992 - Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti