Imitațiunea lui Cristos
Cartea I: Îndrumări de folos pentru viața sufletului
Capitolul IV
BUNA CHIBZUINȚĂ A FAPTELOR NOASTRE
1. Nu te pripi să dai crezare oricărei vorbe și porniri, ci mai înainte de orice, cumpănește și chibzuiește temeinic orice faptă în fața lui Dumnezeu. Căci iată, vai, de cele mai multe ori, atunci cînd vine vorba de alții, dăm crezare mai curînd lucrurilor rele decît celor bune, atîta sîntem de șubrezi. Dar cel desăvîrșit nu ia drept bună orice vorbă, căci își dă seama care sînt metehnele firii, trăgînd omul la rău, mai ales pe alunecușurile limbuției.
2. Mare înțelepciune e să nu te pripești niciodată și să nu ții cu încăpățînare la părerile tale. Aceeași trăsătură te ferește de a te încrede în cuvîntul orișicui; și, de asemenea, de a purta vorba de colo-colo, de îndată ce vreun zvon ți-a ajuns la urechi. De aceea, sfătuiește-te, pe cît se poate, cu un om înțelept și conștiincios, căutînd mai curînd să dobîndești învățătură de minte, decît să urmezi orbește năzăririle tale. Viața chibzuită, potrivită voinței lui Dumnezeu, face omul înțelept și încercat în multe. Cu cît va fi mai smerit în fața conștiinței sale și mai supus înaintea lui Dumnezeu, cu atît, în toate privințele, el va fi mai înțelept și se va bucura de mai multă pace.
© 1992 - Arhiepiscopia Romano-Catolică București