Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 VIAȚA DIECEZEI 

Pelerinajul - un mijloc de edificare spirituală în Anul Credinței

A vorbi despre pelerinaj în zilele noastre poate părea, în viziunea unora, o inepție, iar în concepția altora, un subiect demodat sau lipsit de semnificație. Însă, pentru cel ce este cu adevărat interesat de descoperirea și promovarea valorilor creștine, pelerinajul devine unul dintre mijloacele prin intermediul cărora, asemenea valori pot declanșa și stimula procesul maturizării sale spirituale.

În ciuda multiplelor curente care au configurat treptat profilul modernității, societatea actuală însumează încă un număr considerabil de persoane dornice de a descoperi și reconstitui - prin credință -, frumusețea și puritatea lumii create. Așa se justifică faptul că, un număr de 43 de membri (de confesiuni și proveniențe diferite, cu vârste și preocupări variate), sub atenta coordonare a părintelui Iosif Dorcu, în asociere cu preoții Cristian Bîrnat și Iosif Martin, au încheiat recent un capitol important din istoria pelerinilor români. Pe parcursul a 12 zile (în perioada 2-14 septembrie 2013), fiecare dintre colegii pelerini a încercat să se împărtășească, într-o formă sau alta, din izvoarele spirituale ce au potolit setea de adevăr și dreptate a "sărăcuțului din Assisi", a sfântului Anton de Padova, a sfintei Rita de Cascia, a sfântului Pius de Pietrelcina, a sfântului Benedict de Norcia și a nenumăraților martiri care au apărat cu prețul vieții darul credinței adevărate, fără a uita vizita la multe sanctuare ale Maicii Domnului.

Debarasându-ne deci de "hainele vechi încărcate cu zalele păcatelor" - după cum mărturisea unul dintre pelerini -, am reușit să îmbrăcăm o haină nouă, brodată cu firele prețioase ale rugăciunii, adorației, sacrificiului, toleranței, unității, încrederii și seninătății. Uneori cu emoție, sfială sau chiar cu sentimentul nevredniciei, alteori toropiți de căldura soarelui sau epuizați de ritmul alert cu care parcurgeam distanțele mari dintre obiective, am pășit pe pragurile unora dintre cele mai reprezentative centre ale spiritualității mariane din Italia, și anume: santuarul "Monte Grisa" din Trieste, sanctuarul "Sfântul Anton" și biserica "Santa Giustina" din Padova, sanctuarul "Sfânta Casă din Nazaret" din Loreto, sanctuarul euharistic din Lanciano, cele două biserici de la San Giovanni Rotondo, sanctuarul "Maica Domnului" din Foggia, mănăstirea benedictină de pe Montevergine, abația Montecassino, bazilicile "Sfântul Petru", "Santa Maria Maggiore", "Sfântul Ioan din Lateran", "Chiesa del martirio di San Paolo" din Roma, abația călugărilor trapiști, "Santuario Madonna di Tivoli", sanctuarul "Sfânta Rita" din Cascia, sanctuarul "Iubirea Milostivă" din Colevalenza, biserica "Porțiuncula", biserica "Sfântul Francisc" și sanctuarul "Sfânta Clara" din Assisi, "Madonna di San Luca" din Bologna și sanctuarul "Madona dei Miracoli" din Motta di Livenza.

În calitate de membră a grupului și deținătoare a unor mărturisiri exprimate în scris de către colegii pelerini, consider că obiectivele stabilite la începutul acestui "periplu spiritual" au fost întru totul satisfăcute, farmecul și reușita acestei experiențe trăite în comun datorându-se atât profesionalismului părintelui coordonator în a organiza și supraveghea desfășurarea fiecărui moment al pelerinajului, cât și colaborării care a existat în permanență între membrii grupului. Angajarea personală în acest proiect religios a constituit garanția unei îmbogățiri reciproce în credință, speranță și iubire. Spiritul de sacrificiu care a animat viața "Sfântului Minunilor" (care nu a obosit să ceară în rugăciunile sale harul de a muri "într-un mic cuib al sărăciei") și a fratelui său spiritual - sfântul Francisc din Assisi, frumusețea ce iradiază și astăzi de pe fața umilă a sfântului Padre Pio (pe care fericitul papă Ioan Paul al II-lea avea să-l definească drept "om al rugăciunii și al suferinței"), miracolul euharistic petrecut în sanctuarul din Lanciano, emoțiile ce te cuprind atunci când urci treptele Scării Sfinte din Lateran sau când cobori în zonele adânci ale catacombelor, ne-au ajutat să înțelegem crezul pe care Maica Tereza îl exprima fidel prin stilul său de viață: "Conserva la gioia di Dio Dell'amore sul tuo cuore e dividi questa gioia con tutti colori che incontri" (Păstrează bucuria Dumnezeului iubirii și împarte această bucurie cu toți cei pe care îi întâlnești).

Spontaneitatea și profunzimea de conținut a primelor forme de manifestare liturgică și-au aflat corespondent în modelul de rugăciune imaginat de părintele Iosif Dorcu în drumul nostru pe Calea Crucii, reprezentată în vecinătatea sanctuarului din San Giovanni Rotondo. Aceeași intensitate a credinței am surprins-o și în Piața "Sfântul Petru" din Roma unde mii de pelerini ne-am reunit pentru rugăciune în seara zilei de 7 septembrie, respectiv pentru a primi binecuvântarea specială a papei Francisc, în data de 8 septembrie. Curând după aceasta am avut prilejul de a împărtăși emoțiile și trăirile noastre spirituale cu membrii comunității catolicilor români care activează la biserica "San Vitale" din Roma, unde am celebrat și sfânta Liturghie și ne-am bucurat de ospitalitatea părintelui Isidor Iacovici.

Alternanța armonioasă a momentelor de rugăciune comună, cu cele de reflecție personală, de odihnă, de destindere sau de informare, a asigurat echilibrul tridimensional - minte - trup - suflet. Este motivată astfel includerea în programul nostru a unor obiective de importanță cultural-istorică, precum Colloseum, Panteonul, Columna lui Traian sau ruinele de la Pompei, precum și croaziera pe Dunăre realizată în seara zilei de 13 septembrie, la Budapesta.

Reîntorși în țară, ne întrebăm - poate - care este misiunea noastră de acum înainte? Dacă ne-am lăsat transformați de forța rugăciunii, ce anume ar putea întreține aprinsă în noi flacăra credinței pe care am alimentat-o în decursul zilelor de pelerinaj? Poate amintirea prietenilor de care ne-am atașat în această perioadă, puținele suveniruri achiziționate sau cele câteva gânduri, impresii sau împărtășiri așternute de colegii pelerini în agenda personală...

Indiferent de răspunsul pentru care vom opta, important este plasăm la fundamentul tuturor proiectelor și acțiunile noastre viitoare virtuțile pe care Maica Speranța de la Collevalenza le invoca cu ardoare în rugăciunea sa: "Signore, Ti ringrazio, perche mi hai dato un cuore per amare e un corpo per soffrire! (Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat o inimă pentru a iubi și un trup pentru a suferi!)"

Petronela Andrieș


 

lecturi: 42.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat