Anul pastoral
2024‑2025

Sinod
2021-2024

RADIO ERCIS FM
ERCIS FM
În Dieceza de Iași
Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 VIAȚA DIECEZEI 

Reflecție: Miercurea Cenușii, o poarta galactică spre înviere și fericire veșnică

Nu demult, a fost pe un canal TV din România, o emisiune numită Poarta Galactica. Poarta Galactica este un portal rotund care poate transporta instantaneu un obiect sau o persoană dintr-un punct al spațiului în altul sau să-l transforme, tot instantaneu, din ceva în alt ceva, din ceva simplu în ceva mai nobil.

Aici, în această emisiune, de pe canalul TV din România, era vorba de niște copii și tineri simpli, care intrau pe o poartă, numită Poarta Galactică. Intrau într-un fel și ieșeau altfel; îmbrăcați simplu și ieșeau îmbrăcați regește; aici intrau anonimi și ieșeau eroi.

Parafrazând această emisiune, putem afirma că adevărata Poartă Galactică, o deschide lumii, Biserica. Iar concretizând, am putea spune că Miercurea Cenușii, este acum Poartă Galactică, prin care suntem invitați acum să intrăm în timpul sfânt al Postului Mare, pentru a ajunge total schimbați sufletește, la măreața Sărbătoare a Paștelui.

Astăzi se intră pe această Poartă Galactică, Miercurea Cenușii, ca oameni neascultători de Dumnezeu și de Legile lui, spre a ieși la Paști, ca fii cuminți ai lui Dumnezeu.

Astăzi se intră pe această Poartă Galactică, Miercurea Cenușii, ca oameni murdari de păcate și vicii, spre a ieși la Paști, ca oameni curați și virtuoși.

Astăzi se intră pe această Poartă Galactică, Miercurea Cenușii, cu cenușa pocăinței pe cap, spre a ieși la Paști cu bucuria iertării.

Astăzi se intră pe această Poartă Galactică, Miercurea Cenușii, ca oameni care merg spre moarte, spre a ieși la Paști ca oameni ce merg spre înviere.

Astăzi se intră pe această Poartă Galactică, Miercurea Cenușii, ca oameni vrednici de iad spre a ieși la Paști ca oameni vrednici de Împărăția Cerurilor.

Un om povestea odată: "Am fost la spitalul Domnului să-mi fac un control de rutină și am constatat că eram bolnav. Când Domnul Isus mi-a luat tensiunea, a văzut că aveam un nivel scăzut de blândețe. Când mi-a luat temperatura, termometrul a înregistrat 40 de grade de egoism. Am făcut o electrocardiogramă și diagnosticul a fost că aveam nevoie de mai multe by-pass-uri de dragoste pentru că venele mele erau blocate și nu pompau sânge la inima mea goală. Am trecut la ortopedie: nu puteam merge alături de fratele meu și nici nu puteam să-l îmbrățișez pentru că aveam fractură, după ce m-am împiedicat de vanitatea mea. La fel, mi-au găsit miopie, pentru că nu puteam vedea dincolo de aparențe; când m-am plâns de surzenie, Domnul Isus mi-a pus diagnosticul de a fi rămas singur între cuvintele goale de fiecare zi.

Toate aceste neajunsuri sufletești, arătate în această frumoasă ilustrație, neajunsuri pe care cu siguranță le avem și mulți dintre noi, le putem rezolva, intrând cu toată credința prin Poarta Galactică a Postului Mare.

Isus în Evanghelia de astăzi ne arată trei căi care duc la Poarta Galactică a mântuirii noastre: pomana, rugăciunea și postul, și ne invită să intrăm prin ele pentru a ne transforma în oameni angelici.

Iată câteva ilustrații în acest sens:

Pomana. Trăia cândva un băiețel care dorea să-l cunoască pe Dumnezeu. El știa că era cale lungă până la Dumnezeu, așa că își îndesă geanta cu napolitane și cu sticle de suc, și porni la drum. Trecând pe lângă niște blocuri, el întâlni în cale o bătrână. Stătea în parc și se uita la niște porumbei. Băiețelul se așeză lângă ea și își deschise geanta. Când era pe punctul să desfacă o cutie de suc, observă că bătrâna părea flămândă, așa că îi oferi o napolitană. Ea o acceptă recunoscătoare și îi zâmbi. Zâmbea atât de frumos, încât băiatul dori s-o mai vadă o dată zâmbind, astfel că îi oferi o cutie de suc. Iar ea îi zâmbi din nou. Băiatul era atât de încântat! Ei petrecură împreună după-amiaza, mâncând și zâmbindu-și unul altuia, fără însă să scoată vreodată un cuvânt. Dar când începu să se însereze, băiatul se ridică ca să plece acasă. Înainte însă de a mai face câțiva pași, se întoarse în fugă la bătrână și o îmbrățișă cu drag. Ea îi dărui cel mai generos zâmbet din lume. Când băiatul a ajuns acasă, mama sa a fost surprinsă să vadă pe chipul lui o extraordinară bucurie. Ea îl întrebă: Ce ai făcut astăzi de ești așa de fericit? Iar el îi răspunse: Am luat masa cu Dumnezeu. Dar înainte ca mama sa să poată răspunde, el adaugă: - Și știi ceva? Are cel mai frumos zâmbet pe care l-am văzut vreodată! Între timp, bătrâna radiind de bucurie, a ajuns și ea acasă. Fiul ei a fost și el surprins de aura de pace care se citea pe chipul ei, motiv pentru care o întrebă: Mamă, ce ai făcut astăzi de ești așa de fericită? Ea răspunse: Am mâncat napolitane în parc, cu Dumnezeu. Dar înainte ca fiul ei să poată riposta, ea a adăugat: Și știi ceva? Este mult mai tânăr decât mă așteptam.

A împărți bunurile noastre cu cei săraci, este un gest divin, pentru că numai el a dăruit totul oamenilor.

A dăruit chiar și pe Unicul său Fiu, chiar și pe Duhul Sfânt, chiar și Împărăția Cerurilor. Iar cine știe să dăruiască altora din ceea ce a primit de la el, se arată a fi cu adevărat copilul său.

Rugaciunea. Ați auzit de comedia amară, scrisă de George Mihail Zamfirescu (1890-1939) O comedie amară despre căutarea fericirii. O piesa al cărei erou, Ion, un subtil raționalist, își construiește personalitatea prin iubire, delicatețe și printr-o încredere neclintită in Dumnezeu. Rugăciunea și întreaga viață trăită în prezența lui Dumnezeu, l-a făcut anapoda pentru lumea rea, căci nu se conforma spiritului ei, dar trăia în ea cu spiritul lui Cristos.

Rugăciunea ne dă puterea de a trăi in lumea noastră rea cu Spiritul si mentalitatea lui Cristos. Odăița în care trebuie să intrăm pentru rugăciune, e în primul rând adâncul inimii noastre, si apoi un loc retras. Și stând in mijlocul lumii poți intra în odăița ta. Să tragi ușa înseamnă a nu lăsa gânduri străine, dar nici priviri.

Postul. În Portugalia există o mănăstire cu multe uși și portaluri - numai o singură ușă este foarte mică și anume cea de la sufragerie. Un călugăr care nu poate intra pe ușă e conștient că e bolnav și că trebuie să se roage și să postească pentru a putea trece pragul acelei uși, care simbolizează Poarta îngustă a cerului. Nepostirea e semn de boală sufletească.

Un om a intrat intr-un restaurant si a cerut o porție de mâncare. Când i-a fost adusă mâncarea el a întrebat: "Cum se face ca porția mea de friptură este pe jumătate față de cea de ieri?". Atunci chelnerița l-a întrebat: "La care masă ați șezut ieri?". Acolo, la fereastră, a răspuns omul. Atunci chelnerița a adăugat: "Lângă fereastră văd trecătorii, și servim porții de reclamă".

Și noi facem multe lucruri de reclamă, mai ales atunci când ne văd alții: preotul, profesorul, polițistul, părinții, rudele etc. Dar noi trebuie să facem toate lucrurile bine și corect, nu pentru că ne văd oamenii, ci pentru că ne vede în primul rând Dumnezeu; noi trebuie să facem toate lucrurile bine și corect, nu pentru răsplata de la oameni, ci pentru răsplata pe care ne-o va da Dumnezeu.

Într-o sâmbătă, la biserica unde slujește părintele Ioan, cineva a făcut o masă de parastas. Au fost chemați toți oamenii din localitate. S-a nimerit să fie acolo și un creștin care venea de departe, așa ca l-au chemat și pe el la masă. Când s-au adus farfuriile cu sarmale, străinul a spus cu voce tare: mie să nu-mi aduceți sarmale cu carne, căci eu nu mai mănânc carne de mai bine de cinci ani. Peste câteva zile se împlinesc chiar șase. Părintele l-a chemat deoparte și i-a spus: Frate, cinci ani de post i-ai pierdut într-o clipă. Dacă vrei să postești, nu te lauda altora cu dorința ta. Nu ești singurul de la această masă care nu mănâncă de obicei carne. Unii au mâncat acum tocmai pentru a se smeri. Dar la masă e cineva care, deși nu a mâncat, a avut grijă ca ceilalți să nu își dea seama de postul său. Nu a trâmbițat ca tine că este nevoitor. Trâmbițarea oricărei fapte bune, e ca o sămânță ce n-a căzut sub brazdă, o mănâncă păsările iadului. Cine are urechi de auzit, să audă.

De ce postim noi creștinii? Bolnavii postesc spre purificare și vindecare. Sportivii postesc spre fortificare. Sfinții postesc spre lepădare de sine, de lume și diavol. Iar vindecarea de slava deșartă este cea mai grea. Pentru toate acestea la un loc postim și noi în acest timp de har. Suntem bolnavi sufletește, dar prin Poarta Galactică a Postului Mare, devenim Atleții lui Cristos, devenim Sfinți ai lui Dumnezeu.

Dar să nu uităm avertismentul lui Isus, că slava deșartă în orice lucrare duhovnicească este ca o otravă care alterează și pierde tot ce atinge. Otrava oricât de frumos ar fi ambalată tot otravă rămâne. La fel și slava deșartă ambalată oricât frumos, tot otravă pentru suflet rămâne. Și în loc ca omul să se vindece, se îmbolnăvește mai greu. Deviza ce ne-a fost dată astăzi de Isus, este aceea ca stânga să nu știe ce face dreapta.

Pr. Ioan Lungu


 

lecturi: 35.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul Misionar Diecezan

Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat