![]() |
![]() |
![]() |
|
Călătoria apostolică
a Sanctității Sale Leon al XIV-lea
Rugăciunea Orei Medii Catedrala "Sfânta Cruce și Sfânta Eulalia" (Barcelona), marți, 9 iunie 2026 [Spaniolă și catalană] Iubiți frați și surori,
Conciliul al II-lea din Vatican definește Oficiul Divin ca fiind "glasul Miresei însăși care vorbește Mirelui" (Sacrosanctum Concilium, 84) și "rugăciunea lui Cristos, cu Trupul său, către Tatăl" (ibid.). Lectura pe care tocmai am ascultat-o subliniază, de asemenea, că toți am fost "botezați de un singur Duh într-un singur trup" (1Cor 12,13). Prin urmare, ne putem lăsa călăuziți în reflecția noastră tocmai de aceste două imagini: Mireasa și Trupul. Primul punct ne amintește că Biserica, și în special această adunare, bogată în daruri și carisme și în varietatea istoriei fiecărei persoane, este mai presus de toate o Mireasă iubită. Dumnezeu v-a ales aici pentru că iubește în voi și în ființa voastră împreună o frumusețe și o bunătate unică și sacră. V-a ales să reprezentați astăzi "comunitatea sfinților" (cf. 1Cor 1,2) care se află la Barcelona. Și cu această conștientizare vă invit să reînnoiți, la unison, angajamentul de a merge împreună, noi toți, credincioși și păstori, pe urmele lui Cristos, spre plinătatea vieții. Biserica este rodul unui act de iubire care o precedă și vine de la Dumnezeu și, mai presus de toate, crește lăsându-se iubită de el, unită, cu inimi umile și recunoscătoare, pentru că numai cine se lasă iubit de Dumnezeu poate construi, împreună cu ceilalți, operele iubirii. În acest sens, Papa Francisc, nu cu mulți ani în urmă, a recomandat acestei comunități diecezane să înceapă "de la întâlnirea cu Cristos" pentru a crește "în fraternitate, în proclamarea veștii bune a evangheliei" (Mesaj-video cu ocazia inaugurării turnului Fecioarei Maria de la bazilica "Sagrada Familia", 8 decembrie 2021), iar, un an mai târziu, le-a repetat seminariștilor din aceeași arhidieceză, pelerini la Roma: "Nu încetați niciodată să savurați și să vă amintiți de această iubire de predilecție care este revărsată și va fi revărsată din belșug în inimile voastre [...]. Nu stingeți niciodată acel foc care vă va face predicatori neînfricați ai evangheliei" (Discurs adresat comunității Seminarului din Barcelona, 10 decembrie 2022). Cuvintele sale indică climatul pe care suntem chemați să-l răspândim în mediile noastre, în familii, în parohii, în locurile de muncă și centrele de formare, în mediile Curiei și în orice alt domeniu al vieții: un climat familial, în care trăim împreună, conștienți de filiația noastră și de chemarea comună, solidari, deschiși, capabili de milostivire, sacrificiu, atenție reciprocă și iertare. Dragi prieteni, Barcelona, în acest sens, aveți o mare tradiție a Bisericii. Mi-am amintit de Sfântul Ioan Paul al II-lea când, la ultima sa vizită aici, a strigat "sufletul care de-a lungul istoriei ne-a dăruit tuturor barcelonienilor și catalanilor, nouă tuturor, pentru a împărtăși cetățenia umană și creștină cu cei mai minunați oameni" (Angelus, Barcelona, 7 noiembrie 1982) și v-a încurajat să "proclamăm înainte de Biserica că acest oraș și această regiune sunt un loc larg și deschis fraternității creștine" (ibid.). În cuvintele sale găsesc chipurile atâtor frați și surori care printre voi s-au dedicat construirii armoniei și comuniunii, dincolo de orice polarizare. Am găsit confirmare și în vitalitatea atâtor opere de vestire, formare și caritate ale celor care sunt animatorii și protagoniștii voștri. Aceasta ne aduce la a doua imagine pe care dorim să o analizăm: cea a trupului, subiectul imediat al lecturii pe care tocmai am ascultat-o (cf. 1Cor 12,12-13). Dacă Cristos este Mirele care ne-a iubit primul, el este și Capul cu care suntem uniți ca membre ale unui singur organism, slujindu-ne unii altora, "fii din orice seminție, limbă, popor și neam" (Ap 5,9), toți animați de acțiunea aceluiași Duh, toți chemați la aceeași sfințenie. Și acest lucru este important, pentru că ne amintește că pentru noi, colaborarea nu este o chestiune de "stil", ci o necesitate fiziologică, întemeiată pe harul dăruit fiecăruia dintre noi "după măsura darului lui Cristos" (Ef 4,7), la care răspundem punând în aplicare carismele pe care le-am primit în conformitate cu slujirile care ne-au fost încredințate. Duhul este cel care, ca părți ale unei singure structuri vii, ne îndeamnă nu numai să ne dăruim fără rezerve acolo unde ne cheamă Providența, ci să o facem conform planurilor lui Dumnezeu, în ascultare și încredere. Ca într-un trup, printre noi există și mădulare mai puternice și mai slabe, unele vizibile, îndeplinind funcții evidente în exterior, altele ascunse, acționând din interior, în unele cazuri fără a se opri vreodată și îndeplinind funcții vitale, fără ca cineva să observe măcar. Există multe imagini pe care le-am putea folosi pentru a ilustra varietatea și importanța rolurilor și misiunilor pe care le găsim printre noi, dar mesajul este întotdeauna același: în bogăția darurilor pe care le-am primit, suntem puternici pentru că suntem uniți și suntem uniți pentru că suntem animați de același Duh, Duhul lui Cristos, care este Duhul comuniunii pentru mântuirea tuturor (cf. Ef 4,4). De aceea, este important ca fiecare dintre noi să nu permită ca vreun lucru să distrugă unitatea în care Dumnezeu ne-a creat și spre a cărei plinătate ne conduce zi de zi. Barcelona se numește "Cap i Casal de Catalunya". Aceasta conferă acestei comunități, tuturor, barcelonenilor și catalanilor, o vocație și o responsabilitate specială de a deveni, cu ajutorul lui Dumnezeu, constructori ai unității. În curând vom venera rămășițele Sfintei Eulalia, sfântă co-patroană a acestei catedrale, a acestei arhiepiscopii și a acestui oraș. Sfântul Augustin, vorbind despre martiri, spunea: "Să nu socotim un lucru mic să fim mădulare ale Aceluia din care facem parte cei cu care nu ne putem asemăna [...] ascultăm de același Domn [...], urmărim aceeași caritate și îmbrățișăm aceeași unitate" (Predica 280, 6). Iubiți frați și surori, în acest spirit și noi, într-o lume sfâșiată de războaie și diviziuni, într-o societate din ce în ce mai fragmentată și individualistă, vrem să fim "martiri", adică martori și profeți ai unității, ai primirii, ai concordiei și ai păcii, chiar cu prețul sacrificiilor și al renunțărilor. Asemenea fecioarei Eulalia și atâtor altor martiri, vrem să răspundem cu "da"-ul nostru, gata, în tot ceea ce este necesar, să murim față de noi înșine, să ne pierdem pe noi înșine pentru a ne regăsi, să renunțăm la ceea ce este superfluu pentru a construi pe ceea ce este esențial și durează pentru totdeauna (cf. Mt 16,24-26). Asta ne învață Cel Răstignit, la asta ne invită apostolul Paul și exemplele sfinților, asta vrem să facem împreună, conform rugăciunii lui Isus către Tatăl, în timpul Ultimei Cine: "Eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți în unire, încât să cunoască lumea că tu m-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum m-ai iubit pe mine" (In 17,23). Fie ca Maria, Maica Bisericii și Maica unității, să ne ajute să fim fideli acestei angajări și acestei misiuni: "Sfântă Marie a Milostivirii, roagă-te pentru noi". LEO PP. XIV Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
* * * Din arhiva ercis.ro:
|
|
![]() |
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2026 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat | ![]() |