Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)

Întâlnire pentru pace cu comunitatea din Bamenda

Catedrala "Sfântul Iosif" (Bamenda), joi, 16 aprilie 2026

Iubiţi fraţi şi surori,

© Vatican Media

Este o bucurie pentru mine să fiu alături de voi în această regiune care a suferit atât de mult. După cum tocmai au demonstrat mărturiile voastre, experienţa suferinţei trăită de comunitatea voastră nu a făcut decât să facă mai tare convingerea voastră că Dumnezeu nu ne-a abandonat niciodată! În Dumnezeu, în pacea sa, putem întotdeauna să începem de la capăt!

Excelenţa Sa arhiepiscopul a menţionat profeţia care exclamă: "Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele mesagerului care vesteşte pacea!" (Is 52,7). M-a primit cu aceste cuvinte, iar acum aş vrea să răspund: cât de frumoase sunt şi picioarele voastre, prăfuite de acest pământ însângerat, dar fertil, care a fost maltratat, dar este bogat în vegetaţie şi roade. Picioarele voastre v-au adus până aici şi, în pofida dificultăţilor şi obstacolelor, au rămas pe calea binelui. Fie ca noi toţi să continuăm pe calea binelui care duce la pace. Sunt recunoscător pentru cuvintele voastre de bun venit, pentru că este adevărat: sunt aici să vestesc pacea. Totuşi, constat că voi sunteţi cei care îmi vestiţi pacea mie şi întregii lumi. După cum a observat unul dintre voi, criza care afectează aceste regiuni din Camerun a apropiat mai mult ca niciodată comunităţile creştine şi musulmane. Într-adevăr, liderii voştri religioşi s-au unit pentru a înfiinţa o Mişcare pentru Pace, prin care încearcă să medieze între părţile opuse.

Aş vrea ca acest lucru să se întâmple în atâtea alte locuri ale lumii. Mărturia voastră, munca voastră pentru pace poate fi un model pentru întreaga lume! Isus ne-a spus: Fericiţi sunt făcătorii de pace! Dar vai de cei care manipulează religia şi chiar numele lui Dumnezeu pentru propriul lor câştig militar, economic sau politic, trăgând ceea ce este sacru în întuneric şi murdărie. Da, dragii mei fraţi şi surori, voi, care sunteţi flămânzi şi însetaţi de dreptate, care sunteţi săraci, milostivi, blânzi şi curaţi cu inima, voi, care aţi plâns - voi sunteţi lumina lumii! (cf. Mt 5,3-14). Bamenda, astăzi tu eşti cetatea de pe munte, strălucitoare în ochii tuturor! Surorilor şi fraţilor, fiţi sarea care dă continuu savoare acestui pământ. Nu vă pierdeţi savoarea, nici în anii care vor veni! Preţuiţi toate momentele comune care v-au adus împreună în aceste vremuri de durere. Să preţuim cu toţii această zi în care ne-am adunat pentru a lucra pentru pace! Fiţi ca untdelemnul turnat pe rănile fraţilor şi surorilor voastre.

În acest sens, aş dori să exprim recunoştinţa faţă de toţi cei care, în special femeile laice şi călugăriţele, au grijă de persoane traumatizate de violenţă. Este o sarcină enormă, care trece neobservată zi de zi şi, aşa cum ne-a amintit sora Carine, este şi periculoasă. Maeştrii războiului se prefac că nu ştiu că este nevoie numai de o clipă pentru a distruge, însă adesea o viaţă întreagă nu este suficientă pentru a reconstrui. Închid ochii la faptul că miliarde de dolari sunt cheltuiţi pe ucideri şi devastări, însă resursele necesare pentru vindecare, educaţie şi restaurare nu se găsesc nicăieri. Cei care vă jefuiesc pământul de resursele sale investesc, în general, o mare parte din profit în arme, perpetuând astfel un ciclu nesfârşit de destabilizare şi moarte. Este o lume întoarsă cu susul în jos, o exploatare a creaţiei lui Dumnezeu care trebuie denunţată şi respinsă de orice conştiinţă sinceră. Trebuie să facem o schimbare decisivă de curs - o adevărată convertire - care ne va conduce în direcţia opusă, pe o cale sustenabilă, bogată în fraternitate umană. Lumea este devastată de o mână de tirani, dar este ţinută laolaltă de o mulţime de fraţi şi surori care ne susţin! Ei sunt urmaşii lui Abraham, numeroşi ca stelele de pe cer şi ca firele de nisip de pe ţărmul mării. Să ne privim unii în ochii altora: suntem acest popor imens! Pacea nu este ceva ce trebuie să inventăm: este ceva ce trebuie să îmbrăţişăm acceptându-ne aproapele ca frate şi soră. Nu ne alegem fraţii şi surorile: pur şi simplu trebuie să ne acceptăm unii pe alţii! Suntem o singură familie, locuind în aceeaşi casă: această planetă minunată de care culturile antice au avut grijă de-a lungul mileniilor.

În timp ce ascultam cuvintele dumneavoastră, mi-au venit în minte reflecţiile Papei Francisc din exortaţia apostolică Evangelii gaudium. El a scris: "Misiunea la inima poporului nu este o parte din viaţa mea, sau un ornament pe care îl pot da jos, nu este un apendice, sau un moment printre multele ale existenţei. Este ceva ce nu pot dezrădăcina din fiinţa mea dacă nu vrea să mă distrug. Eu sunt o misiune pe acest pământ şi pentru aceasta mă aflu în această lume" (nr. 273).

Iubiţi fraţi şi surori din Bamenda, cu aceste sentimente mă aflu astăzi aici, printre voi! Să slujim împreună pacea! "Trebuie să ne recunoaştem pe noi înşine ca marcaţi cu foc de această misiune de a lumina, a binecuvânta, a da viaţă, a ridica, a vindeca, a elibera. Acolo se revelează infirmiera în suflet, învăţătorul în suflet, politicianul în suflet, cei care au decis în adâncul lor să fie cu alţii şi pentru alţii" (ibid.). Astfel, iubitul meu predecesor ne-a îndemnat să mergem împreună, fiecare dintre noi după propria vocaţie, depăşind limitele comunităţilor noastre, începând cu eforturi concrete la nivel local, pentru a-l iubi pe aproapele nostru, oricine şi oriunde s-ar afla. Sunteţi martori ai acestei revoluţii tăcute! Aşa cum a spus imamul, să-i mulţumim lui Dumnezeu că această criză nu a degenerat într-un război religios şi că toţi încercăm încă să ne iubim unii pe alţii! Să mergem înainte cu curaj, fără să ne pierdem curajul şi, mai presus de toate, împreună, mereu împreună!

Să mergem împreună, în iubire, căutând mereu pacea.

[În afara catedralei]

Dragii mei fraţi şi surori, astăzi Domnul ne-a ales pe toţi să fim lucrători care aduc pacea în acest ţinut! Să ne rugăm cu toţii Domnului, ca pacea să domnească într-adevăr printre noi, ca atunci când eliberăm aceşti porumbei albi - un simbol al păcii - pacea lui Dumnezeu să fie peste noi toţi, peste acest ţinut, şi să ne ţină pe toţi uniţi în pacea sa. Laudă fie Domnului!

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu