Angelo Gugel (în stânga, în papamobil) îl susţine pe Ioan Paul al II-lea, care a fost împuşcat în timpul atentatului din 13 mai 1981. © Vatican Media

Adio lui Angelo Gugel, în slujba a trei papi

A fost asistentul de cameră al papilor Ioan Paul I, Ioan Paul al II-lea şi Benedict al XVI-lea. A murit joi seara, 15 ianuarie 2026, la Roma, la vârsta de 90 de ani. Un om credincios şi rezervat, a fost alături de Papa Wojtyła în ziua tentativei de asasinat din Piaţa "Sfântul Petru", pe 13 mai 1981.

Cu discreţie şi confidenţialitate, timp de o jumătate de secol, între sfârşitul secolului al XX-lea şi zorii noului mileniu, Angelo Gugel, care a murit joi seara, 15 ianuarie 2026, la Roma la vârsta de 90 de ani, însoţit de afecţiunea familiei sale, a servit trei papi în calitate de asistent de cameră. De la scurtul pontificat al lui Ioan Paul I din Veneto, care l-a chemat pe tânărul compatriot de atunci printre colaboratorii săi laici, la pontificatul foarte lung al lui Ioan Paul al II-lea, căruia i-a fost martor tăcut timp de aproape douăzeci şi şapte de ani, până la începutul celui al lui Benedict al XVI-lea, cu care şi-a încheiat slujirea la vârsta de şaptezeci de ani.

Născut pe 27 aprilie 1935, în Miane (Treviso), căsătorit cu Maria Luisa Dall'Arche din 1964 şi tată a patru copii, Raffaella, Flaviana, Guido şi Carla Luciana Maria, Gugel a fost unul dintre ultimii care au experimentat direct - asistenţii de cameră sunt o parte integrantă a familiei papale - scurta perioadă a lui Luciani pe scaunul succesorului apostolilor, depunând ulterior mărturie la procesul care a dus la beatificarea sa; perioada mult mai lungă cu Wojtyła la cârma corabiei lui Petru, fiindu-i alături chiar şi în momentul tentativei de asasinat din 13 mai 1981; şi, de asemenea, perioada iniţială în care papei polonez i-a succedat Ratzinger.

Născut într-o familie de ţărani cu doi ani de experienţă seminarială, a fost recrutat în 1955 ca jandarm în Vatican. Îmbolnăvindu-se de tuberculoză, după o lungă convalescenţă, a fost transferat în Guvernatorat, până când Luciani, fostul său episcop din Vittorio Veneto, care îi cunoştea mama şi soţia şi care îl hirotonise preot pe fratele acesteia, părintele Mario Dall'Arche, l-a vrut alături de el. Într-adevăr, în timpul Conciliului al II-lea din Vatican II, el îi fusese deja şofer la Roma şi chiar luase masa la el acasă.

Întotdeauna îmbrăcat impecabil, cu acea eleganţă discretă, dar nu ostentativă, Angelo Gugel a menţinut rezerva pe care rolul delicat care i-a fost încredinţat o cerea chiar şi după pensionare. Rareori a acordat interviuri. Cu ocazia centenarului naşterii Sfântului Ioan Paul al II-lea, a ales să încredinţeze câteva amintiri numărului special pregătit de L'Osservatore Romano pentru a celebra aniversarea. "Mi-au tremurat picioarele când am fost chemat înapoi în apartament după moartea lui Ioan Paul I", a scris el cu această ocazie, descriind chemarea la Palatul Apostolic de către papa "venit de foarte departe". "Dar climatul de încredere stabilit de Sfântul Părinte" şi "de asemenea de Monseniorul Stanislau şi de călugăriţe, m-a făcut să mă simt «acasă»", a scris el, referindu-se la secretarul personal al lui Wojtyła, acum cardinalul Dziwisz, şi la călugăriţele poloneze care îl ajutau.

Povestind cei 27 de ani petrecuţi alături de Papa Ioan Paul al II-lea, plini de activităţi, întâlniri şi călătorii, el şi-a amintit experienţele internaţionale pe cinci continente, dar şi pe cele mai intime, cum ar fi cele câteva zile de vacanţă petrecute în Cadore sau Valle d'Aosta, timp în care chiar şi Gugel îşi lepăda costumul închis la culoare şi cravata, atât de caracteristice, în favoarea puloverelor şi pantalonilor de drumeţie. "Păstrarea confidenţialităţii în ceea ce priveşte munca mea, chiar şi în cadrul familiei mele, era normală. Când ieşeam în privat cu Sfântul Părinte, chiar şi familia mea afla din ziare", a adăugat el. Şi a continuat să-şi amintească fiecare moment al tentativei de asasinat din 13 mai 1981, de la rana provocată de glonţ, la papa întins pe podea la intrarea în clădirea Serviciilor Sanitare ale Vaticanului, până la lunga călătorie până la spitalul Gemelli.

Într-un interviu din 2018 acordat publicaţiei Il Corriere della Sera, Gugel a relatat două anecdote: "La două zile după alegere, secretarul de stat adjunct, Giuseppe Caprio, a sunat la Guvernatorat la ora 11.30 şi a spus: «Domnul Gugel ar trebui să se prezinte în apartamentul privat al papei aşa cum este îmbrăcat». Am urcat la ultimul etaj al Palatului Apostolic. Îmi tremurau picioarele. Erau numai prelaţi polonezi; eram singurul care vorbea italiană". Aceasta a fost o abilitate utilă pentru a-l ajuta pe noul papă să pronunţe corect primele sale discursuri. "Am fost uimit când, în dimineaţa zilei de 22 octombrie 1978, înainte de a merge în Piaţa Sfântul Petru pentru inaugurarea solemnă a pontificatului său, Sfântul Părinte m-a chemat în biroul său şi mi-a citit omilia pe care avea să o ţină în curând: «Nu vă temeţi! Deschideţi, într-adevăr, deschideţi larg uşile lui Cristos! Nu vă temeţi! Cristos ştie ce este în interiorul omului. Numai el ştie!». M-a rugat să-i arăt greşelile de pronunţie şi, cu un creion, a notat unde ar trebui să se pună accentele. Două luni mai târziu, întâlnindu-mă cu foştii mei colegi de la Jandarmerie, a scos o frază care m-a uimit: «Dacă greşesc accentul la un cuvânt, 50% este vina lui Angelo», şi mi-a zâmbit".

În acelaşi interviu, el şi-a amintit când soţia sa, Maria Luisa, aştepta a patra fiică, pe care o vor numi Carla Luciana Maria în onoarea Papei Luciani şi a Papei Wojtyła. În timpul sarcinii, povesteşte el, "au apărut probleme uterine foarte grave. Ginecologii de la Policlinica Gemelli, Bompiani, Forleo şi Villani au exclus posibilitatea ca sarcina să continue. Într-o zi, Ioan Paul al II-lea mi-a spus: «Astăzi am celebrat Liturghia pentru soţia dumneavoastră». Pe 9 aprilie, Maria Luisa a fost dusă în sala de operaţie pentru o cezariană. La plecare, dr. Villani a comentat: «Cineva trebuie să se fi rugat mult». Pe certificatul de naştere, a scris «7.15 a.m.», ora la care Liturghia de dimineaţă a papei era la Sanctus. La micul dejun, sora Tobiana Sobotka, superioara călugăriţelor care slujeau în Palatul Apostolic, l-a informat pe pontif că s-a născut Carla Luciana Maria. «Deo gratias», a exclamat Wojtyła. Şi pe 27 aprilie a vrut să fie cel care s-o boteze în capela privată".

(După Vatican News, 16 ianuarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu