© Vatican Media

Papa către familiile victimelor de la Crans-Montana: Atâta durere, sunt înduioşat

Leon al XIV-lea s-a întâlnit cu rudele tinerilor italieni ucişi sau răniţi în "catastrofa extrem de violentă" care a fost incendiul dintr-un oraş elveţian în ajunul Anului Nou. Pontiful i-a asigurat de apropierea şi rugăciunile sale, alături de cele ale întregii Biserici: "Afectul şi cuvintele umane de compasiune pe care vi le adresez astăzi par foarte limitate şi neputincioase, dar succesorul lui Petru afirmă cu tărie: speranţa voastră nu este zadarnică".

"Vă spun cu toată sinceritatea că sunt profund mişcat să vă întâlnesc...". Papa Leon al XIV-lea nu îşi ascunde sentimentele, dezvăluite şi de vocea sa crăpată, în faţa "catastrofei extrem de violente" din Crans-Montana, oraşul elveţian unde, în ajunul Anului Nou, un incendiu într-un club de noapte a ucis 40 de persoane şi a rănit 116. Majoritatea erau persoane foarte tinere, inclusiv minori. La cincisprezece zile după acea tragedie, în timp ce anchetele privind circumstanţele sunt în curs de desfăşurare şi rugăciunile şi speranţele se îndreaptă toate spre recuperarea răniţilor spitalizaţi (pentru italieni, doisprezece tineri sunt trataţi în prezent la Spitalul Niguarda din Milano, dintre care şapte sunt la terapie intensivă), Papa Leon îmbrăţişează - în sens fizic şi figurat - familiile tinerilor italieni ucişi sau răniţi în incendiu.

Un grup de aproximativ 20 de persoane a fost primit în dimineaţa de joi, 15 ianuarie 2026, în jurul prânzului, în Palatul Apostolic al Vaticanului, înainte de întâlnirea de la Palazzo Chigi. A fost o audienţă emoţionantă şi intimă în Aula Papilor, printre cuvintele şi gesturile lui Leon şi lacrimile acestor oameni devastaţi de durere şi pierdere bruscă. Papa le-a vorbit liber, exprimând - aşa cum făcuse sâmbăta trecută în timpul întâlnirii sale cu tinerii din Dieceza de Roma - toată apropierea şi afectul său. "Când am aflat că cineva din partea voastră cineva a solicitat această audienţă, am spus imediat: «Da, vom găsi timp». Am vrut măcar să am ocazia să împărtăşesc un moment care pentru voi, în mijlocul atâtor dureri şi suferinţe, este cu adevărat o probă a credinţei noastre, o probă a ceea ce credem", a început papa, detaşându-se de textul scris.

"Speranţa voastră nu este zadarnică"

Asemenea împrejurări, dincolo de durere, ridică întrebări. Multe întrebări. "De ce, Doamne?" este prima. Însuşi Leon o afirmă: "Cineva mi-a amintit de un moment similar: tocmai în timpul Liturghiei de înmormântare, unde în loc să ţină o predică, preotul se angaja într-un dialog între persoană şi Dumnezeu însuşi, cu acea întrebare care ne însoţeşte întotdeauna, spunând: «De ce, Doamne, de ce?»". Fiecare răspuns, însă, poate fi limitat, afirmă papa în discursul său.

Ca pontif al Bisericii universale, Leon al XIV-lea se adresează apoi acestor mame şi taţi, fraţi şi surori, aducându-le mesajul de speranţă, mereu veşnic şi mereu valabil, al învierii lui Cristos.

"Nu vă pot explica, iubiţi fraţi şi surori, de ce voi şi cei dragi aţi fost puşi să înfruntaţi o astfel de încercare. Afectul şi cuvintele umane de compasiune pe care vi le adresez astăzi par foarte limitate şi neputincioase. Succesorul lui Petru, pe care aţi venit să-l întâlniţi astăzi, v-o afirmă cu putere şi convingere: speranţa voastră, speranţa voastră, nu este zadarnică, deoarece Cristos a înviat cu adevărat! Sfânta Biserică mărturiseşte acest lucru şi îl proclamă cu certitudine".

Acesta este, aşadar, răspunsul "potrivit" pentru cei care trăiesc un "moment de mare durere şi suferinţă". Durerea şi suferinţa provin din faptul că "una dintre persoanele voastre cele mai dragi, cele mai iubite şi-a pierdut viaţa într-o catastrofă extrem de violentă sau este spitalizată pentru o lungă perioadă de timp, corpul său fiind desfigurat de consecinţele unui incendiu teribil care a captivat imaginaţia întregii lumi". Toate acestea s-au întâmplat, de altfel, "în cel mai neaşteptat moment, într-o zi în care toată lumea se bucura şi sărbătorea, schimbând urări de bucurie şi fericire".

Un singur cuvânt potrivit, cel al lui Cristos pe cruce

Dacă sunt puţine de spus, este, de asemenea, dificil să înţelegem aceste evenimente, subliniază papa. Aşa cum este dificil să răspundem la întrebarea: "Unde putem găsi o consolare pe măsura a ceea ce simţiţi, o întărire care nu este constituită din cuvinte deşarte şi superficiale, ci care atinge adâncurile şi reînvie speranţa?"

Papa ne invită să privim la "Fiul lui Dumnezeu de pe cruce - de care sunteţi atât de aproape astăzi - care din adâncul abandonului şi al durerii sale a strigat către Tatăl: «Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?»". "Răspunsul Tatălui la rugămintea Fiului durează trei zile, în tăcere. Dar ce răspuns!", exclamă papa. "Isus învie glorios, trăind pentru totdeauna în bucuria şi lumina veşnică a Paştelui".

Papa şi Biserica sunt aproape de familii

"Nimic nu vă poate despărţi vreodată de iubirea lui Cristos, nici de cei dragi ai voştri care suferă sau pe care i-aţi pierdut", adaugă Papa Leon, citându-l pe Sfântul Paul. "Credinţa care locuieşte în noi luminează cele mai întunecate şi dureroase momente ale vieţii noastre cu o lumină de neînlocuit, care ne ajută să continuăm cu curaj pe drumul spre scopul nostru". "Isus ne precedă pe acest drum al morţii şi învierii, care necesită răbdare şi perseverenţă", mai subliniază pontiful. "Fiţi siguri de apropierea şi duioşia sa: el nu este distant de ceea ce trăiţi; dimpotrivă, îl împărtăşeşte şi îl poartă cu voi". Şi la fel face şi "întreaga Biserică".

Leon al XIV-lea asigură de fapt rugăciunile Bisericii şi ale sale pentru cei decedaţi, pentru "alinarea celor pe care îi iubiţi şi care suferă" şi pentru rudele lor. "Inima voastră este străpunsă astăzi, aşa cum a fost a Mariei la picioarele Crucii", spune el. Îi invită pe cei prezenţi să se roage împreună un Tatăl Nostru şi îi încredinţează pe toţi Fecioarei Maria Îndurerate.

"Maria Îndurerată vă este aproape în aceste zile... Îndreptaţi-vă lacrimile către ea fără rezerve şi căutaţi în ea mângâierea maternă pe care v-o poate oferi. Ca Maria, veţi şti să aşteptaţi cu răbdare, în noaptea suferinţei, dar cu certitudinea credinţei, o zi, o nouă zi care să răsară; şi veţi regăsi bucuria."

Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 15 ianuarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu