© Vatican Media

Cardinalul Parolin: Pacea se naşte din recunoaşterea celuilalt şi nu din echilibrarea fricilor

Cardinalul secretar de stat, trimisul papei la Bruxelles pentru al optulea centenar al catedralei, a prezidat duminică, 11 ianuarie 2026, Liturghia de deschidere a celebrărilor. Privind spre Europa, cardinalul a reflectat asupra situaţiei actuale marcate "de fragilitate, temeri şi diviziuni, nu numai politice sau sociale, ci şi interne" şi a subliniat că, în acest context, "creştinismul nu oferă soluţii tehnice; mai degrabă, propune valori umane esenţiale". Fie ca Biserica să nu-şi piardă "îndrăzneala evanghelică".

"Vă transmit salutările cordiale şi apropierea spirituală a Sanctităţii Sale Papa Leon, care, cu această ocazie, a dorit să exprime într-un mod special comuniunea sa cu această Biserică şi cu această ţară numindu-mă delegat papal." Cardinalul secretar de stat Pietro Parolin s-a adresat Bisericii din Malines-Bruxelles, familiei regale belgiene, episcopilor ţării şi tuturor credincioşilor cu aceste cuvinte în franceză şi în engleză în omilia sa de duminică, 11 ianuarie 2026, la Bruxelles, în timpul Liturghiei de deschidere a celebrărilor pentru al optulea centenar al Catedralei "Sfântul Mihail şi Sfânta Gudula".

Istoria catedralei din Bruxelles

Cardinalul a reparcurs lunga istorie a lăcaşului de cult - iniţial o capelă dedicată Sfântului Mihail, apoi o biserică romanică şi, în secolul al XIII-lea, o mare clădire gotică - şi a subliniat că "Biserica nu se naşte dintr-un singur act izolat sau dintr-un proiect realizat într-un singur moment, ci dintr-o fidelitate care se întinde pe generaţii". Timp de 800 de ani, catedrala "a fost martoră şi a însoţit viaţa creştină" a capitalei belgiene şi a naţiunii "prin perioade profund diferite", a adăugat cardinalul, subliniind că "Sfântul Mihail ne cheamă la veghere şi discernământ, în timp ce Sfânta Gudula ne aminteşte că credinţa creşte prin fidelitate zilnică", invitând astfel Biserica "să trăiască împreună adevărul şi slujirea, fermitatea şi blândeţea".

Europa şi fragilitatea ei astăzi

De la catedrală, Parolin şi-a lărgit privirea mai întâi asupra oraşului Bruxelles - "unul dintre locurile în care Europa încearcă să se regândească şi să se construiască: o răscruce de popoare, limbi şi culturi, caracterizată de o tradiţie de dialog şi mediere" - care "ne aminteşte că Europa se naşte din întâlniri şi din capacitatea de a reduce diferenţele". Apoi, extinzându-şi atenţia asupra bătrânului continent, s-a concentrat asupra "perioadei" care îl distinge, "marcată de fragilitate, temeri şi diviziuni, nu numai politice şi sociale, ci şi interne şi culturale, dificultăţi care o subminează la rădăcini". În acest "context, creştinismul nu oferă soluţii tehnice". Mai degrabă, "propune", într-o manieră "sobră, dar decisivă", căutând să nu "se impună" şi "să lumineze conştiinţele" şi "aminteşte că demnitatea persoanei precedă orice calcul, că dreptatea creşte prin includere şi nu prin separare, că pacea se naşte din recunoaşterea celuilalt şi nu din echilibrul fricilor".

A deschide uşile către Cristos

Pentru cardinal, apelul lansat la Santiago de Compostela de Sfântul Ioan Paul al II-lea pe 9 noiembrie 1982 este mai actual ca niciodată: "Dacă Europa îşi deschide din nou uşile către Cristos şi nu se teme să deschidă puterii sale mântuitoare graniţele statelor sale, sistemele sale economice şi politice, vastele câmpuri ale culturii, civilizaţiei şi dezvoltării, viitorul său nu va rămâne dominat de incertitudine şi frică, ci se va deschide către un nou anotimp al vieţii, atât intern, cât şi extern, benefic şi decisiv pentru întreaga lume, mereu ameninţată de norii războiului şi de posibilul uragan al holocaustului atomic". Aceasta este o viziune care a prins contur datorită lui Robert Schuman, Konrad Adenauer şi Alcide De Gasperi, "care au putut să-şi imagineze continentul nu ca pe o simplă alianţă de interese, ci ca pe o comunitate fondată pe reconciliere şi pe primatul persoanei şi al binelui comun" şi care au înţeles cât de necesar era, "după rupturile istoriei", să "reconstruiască nu numai structuri, ci şi încredere reciprocă".

Biserica nu trebuie să-şi piardă îndrăzneala evanghelică

În situaţia europeană actuală, Biserica "se confruntă cu una dintre cele mai decisive provocări", a subliniat Parolin, şi anume să nu-şi piardă "îndrăzneala evanghelică". "Biserica slăbeşte atunci când încetează să mai fie sarea care dă gust, lumina care luminează, fermentul care face lucrurile să crească", a continuat cardinalul, explicând că "Biserica nu domină istoria şi nici nu se contopeşte pur şi simplu cu ea; dimpotrivă, o străbate ca o prezenţă care însoţeşte, discerne şi slujeşte". Şi, aşa cum învaţă Părinţii, "Biserica este sfântă datorită darului pe care îl primeşte, dar fragilă datorită limitelor membrilor săi. Prin urmare, nu trăieşte prin perfecţiune, ci prin har; nu prin autosuficienţă, ci prin comuniune". Şi "în acest drum", cuvântul lui Dumnezeu nu încetează niciodată să se audă, "o voce care intră în viaţă, o călăuzeşte şi ne provoacă cele mai profunde întrebări, fără a se eschiva de la ele". Şi întrucât "în Botez am fost cufundaţi în Cristos şi încorporaţi într-o realitate mai mare decât noi înşine", a clarificat cardinalul, noi "suntem pietrele pe care Domnul le foloseşte" şi "Biserica creşte atunci când diferenţele devin o sursă de bogăţie şi când iubirea este legătura care o ţine unită". Maria ne învaţă, a concluzionat cardinalul, "că rodnicia nu izvorăşte din soliditatea structurilor, ci din deschiderea către acţiunea lui Dumnezeu; nu din vizibilitatea imediată, ci din fidelitatea răbdătoare".

Tiziana Campisi

(După Vatican News, 12 ianuarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu