Spania: Sărbătorile Crăciunului în comunitatea catolică română din Lleida

Perioada Adventului 2025 a reprezentat un timp de intensă pregătire pentru naşterea Pruncului Isus în inimile şi în casele tuturor membrilor comunităţii.

Duminică, 14 decembrie 2025, a fost o zi foarte importantă pentru comunitatea noastră, în special pentru Delegaţia de Pastoraţie cu Persoanele Migrate şi Refugiate, al cărei responsabil este părintele nostru, Adrian Burcă: s-a celebrat a V-a ediţie a Festivalului de Colinde de Crăciun. Un festival care a reunit o mulţime de persoane, de diferite naţionalităţi şi confesiuni: spanioli, români - catolici şi ortodocşi, georgieni, ucraineni, egipteni, persoane din ţările din America de Sud şi Centrală - Peru, Salvador, Honduras, dar şi din Africa - Camerun, Guineea, Senegal. O adevărată demonstraţie de unitate în diversitate, două ore de colinde într-o mulţime de limbi şi stiluri, toate aclamând acelaşi mesaj: naşterea unui Prunc care va răscumpăra lumea. Citându-l pe părintele gazdă, părintele Vicente, "a fost o activitate evanghelizatoare, iar noi credeam că trebuie să evanghelizăm comunităţile voastre". Toţi cei prezenţi au rămas cu dorinţa de a repeta în viitor această experienţă care, an de an, devine tot mai atractivă şi emoţionantă.

Timpul a zburat repede, ajungând cu emoţii în Noaptea de Crăciun, proclamând prin cântare şi rugăciune acest fapt care s-a întâmplat cu ceva timp în urmă şi care a schimbat istoria întregii omeniri: naşterea unui Prunc minunat trimis de Tatăl pentru a răscumpăra lumea, pentru a o scoate din întunericul păcatului. O naştere care a avut loc nu într-un palat, aşa cum i s-ar fi cuvenit unui rege, ci într-o iesle săracă din Betleem, înconjurat de animale, dar, îndeosebi, de dragostea părinţilor săi. Predica părintelui Ioan (Nicu) Blaj ne-a reamintit tuturor că adevărata sărbătoare nu constă doar în bucate, lumini şi alte cele, ci în a-l primi pe Isus în viaţa şi inima noastră. O celebrare minunată, care s-a încheiat cu un mic concert de colinde, colinde parcă în sintonie cu predica. Crăciunul adevărat e atunci când îl laşi pe Isus să nască şi să trăiască în inima şi casa ta, nu doar în momentele de bucurie, ci mai ales în cele de încercare.

A doua zi de Crăciun a continuat în aceeaşi ambianţă de sărbătoare. În plus, copii şi-au adus şi ei contribuţia prin participarea activă la Sfânta Liturghie şi prin colinde şi o mică scenetă, fiind răsplătiţi de către Moş Crăciun.

A urmat apoi Ziua Familiei, sărbătoare care a adunat în jurul altarului familii care au sărbătorit nunta de argint, precum şi persoane care au împlinit 20, 25, 30 de ani de viaţă. Cu toţii s-au rugat ca anii care urmează să fie la fel de vrednici în credinţă, urmând exemplul Sfintei Familii.

În aceeaşi zi au avut loc şi prezentări ale obiceiurilor tradiţionale de Crăciun şi An Nou: sorcova, căiuţii, capra, remarcând în mod special Pruncuşorul, care a fost purtat cu drag prin casele credincioşilor şi primit cu respect şi credinţă de către gazde, răsplătind colindătorii cu generozitate.

Anul Nou a ajuns, ca de obicei, cu celebrarea Sfintei Liturghii în memoria părintelui Mihai Diac, la 20 de ani de la plecarea lui în casa Părintelui veşnic. Toţi cei care l-am cunoscut îl avem mereu în inima şi în rugăciunea noastră.

Epifania Domnului (6 ianuarie 2026) ne-a amintit că, asemenea regilor magi, trebuie să îl căutăm şi să-l găsim pe Isus, oferindu-i adorarea noastră. Poate nu avem daruri ca ale lor, aur, smirnă şi tămâie, dar avem un dar de preţ: inima noastră pe care i-o putem oferi Pruncului, rugându-l să locuiască în ea mereu, să o binecuvânteze cu belşugul harului său.

Sărbătorile Crăciunului s-au încheiat cu celebrarea Botezului Domnului (11 ianuarie 2026), celebrare care ne-a amintit de botezul nostru, prin care ne-am curăţat de păcatul strămoşesc, devenind astfel membri ai Bisericii şi copii ai lui Dumnezeu, fraţi în Cristos.

Apa sfinţită am primit-o cu drag şi credinţă, atât prin stropire cât şi prin sticlele pregătite de părintele Adrian pentru ca fiecare dintre noi să o avem în casă, un simbol al credinţei primite la botez.

Chiar dacă Anul Jubiliar al Speranţei s-a încheiat, ne rămâne misiunea de a fi mesageri ai speranţei, nu doar cu vorba, ci, îndeosebi, cu faptele din viaţa de zi cu zi, oriunde ne-am afla.

Un salut călduros persoanelor aflate în ţara noastră sau în alte ţări, dorind şi rugându-ne ca harurile Pruncului Isus să se manifeste în familia, viaţa şi inimile lor.

Gaudete, Christus natus est!

Clementina Budău