© Vatican Media

Papa Leon al XIV-lea: Omilia în sărbătoarea Botezului Domnului 2026

Iubiţi fraţi şi surori,

Când Domnul intră în istorie, el întâlneşte viaţa fiecăruia dintre noi cu inimă deschisă şi umilă. El caută privirea noastră cu a sa, plină de iubire, şi dialoghează cu noi, dezvăluindu-ne cuvântul mântuirii. Făcut om, Fiul lui Dumnezeu realizează pentru toţi o posibilitate surprinzătoare, care inaugurează un timp nou şi neaşteptat chiar şi de profeţi.

Ioan Botezătorul recunoaşte imediat acest lucru, întrebându-l pe Isus: "Eu am nevoie să fiu botezat de tine şi tu vii la mine?" (Mt 3,14). Ca o lumină în întuneric, Domnul se lasă găsit acolo unde ne aşteptăm mai puţin: este sfântul între păcătoşi, care vrea să locuiască printre noi fără să se distanţeze, dimpotrivă, asumând pe deplin tot ce este uman. "Lasă", îi răspunde Isus lui Ioan, "căci se cuvine nouă să împlinim toată dreptatea" (v. 15). Ce dreptate? Cea a lui Dumnezeu, care în botezul lui Isus realizează îndreptăţirea noastră: în milostivirea sa infinită, Tatăl ne face drepţi prin Cristos al său, unicul Mântuitor al tuturor. Cum se întâmplă acest lucru? Cel care este botezat de Ioan în Iordan face din acest gest un semn nou de moarte şi înviere, de iertare şi comuniune. Iată sacramentul pe care îl celebrăm astăzi pentru aceşti copii ai voştri: pentru că Dumnezeu îi iubeşte, ei devin creştini, fraţii noştri şi surorile noastre.

Copiii pe care îi ţineţi acum în braţe sunt transformaţi în creaturi noi. Aşa cum au primit viaţa de la voi, părinţii lor, tot aşa primesc acum sensul de a o trăi: credinţa. Când ştim că un bine este esenţial, îl căutăm imediat pentru cei pe care îi iubim. Cine dintre noi, de fapt, i-ar lăsa pe nou-născuţi fără haine sau hrană, aşteptând ca ei să aleagă cum să se îmbrace şi ce să mănânce ca adulţi? Preaiubiţilor, dacă hrana şi îmbrăcămintea sunt necesare pentru viaţă, credinţa este mai mult decât necesară, pentru că, împreună cu Dumnezeu, viaţa îşi găseşte mântuirea.

Iubirea sa providenţială se manifestă pe pământ prin voi, mame şi taţi care cereţi credinţă pentru copiii voştri. Desigur, va veni ziua în care vor fi greu de ţinut în braţe; şi va veni şi ziua în care vă vor susţine. Fie ca Botezul, care ne uneşte în unica familie a Bisericii, să sfinţească toate familiile voastre în toate timpurile, dând putere şi statornicie afectului care vă uneşte.

Gesturile pe care le vom săvârşi în curând sunt mărturii frumoase despre aceasta: apa din izvor este curăţirea Duhului, care purifică de orice păcat; haina albă este veşmântul nou, pe care Dumnezeu Tatăl ni-l dăruieşte pentru celebrarea veşnică a Împărăţiei sale; lumânarea aprinsă de la lumânarea pascală este lumina lui Cristos cel înviat, care luminează calea noastră. Vă doresc să continuaţi acest drum cu bucurie pe tot parcursul anului abia început şi pe tot parcursul vieţii voastre, siguri că Domnul vă va însoţi mereu paşii.

LEO PP. XIV

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu