© Vatican Media

În Bazilica "Santa Maria degli Angeli in Porziuncola", o ceremonie intensă în prezenţa întregii familii franciscane

Fraternitatea ca testament

Hic michi viventi lectus fuit et morienti ("Aici a fost patul meu, atât în viaţă, cât şi în moarte"). De la celebrările pentru aniversarea aprobării Regulii şi a naşterii lui Greccio în 2023, la cele pentru dăruirea stigmatelor în 2024, de la evenimentele care comemorează compunerea Cântării creaturilor în 2025, până la deschiderea celui de-al optulea centenar al trecerii la Domnul: sâmbătă, 10 ianuarie 2026, la Assisi, mai precis în bazilica papală "Santa Maria degli Angeli in Porziuncola", a început ultima etapă a marelui drum jubiliar franciscan, culminând pe 3 octombrie (ziua morţii sale) şi pe 4, de sărbătoarea sfântului. Iar scrierea de pe cartea pe care Sărăcuţul o ţine în mână în icoana din 1255 Sfântul Francisc între doi îngeri - expusă excepţional sâmbătă în "Porziuncola" pentru această ocazie - reprezintă unul dintre simbolurile trecerii la Domnul, deoarece chiar acea tablă de lemn pictată de Maestrul Sfântului Francisc a primit şi a protejat trupul lui Francisc în timpul vieţii sale şi apoi imediat după moartea sa, aşa cum afirmă el însuşi.

Intensa ceremonie a început la ora 10.00 cu un salut din partea fratelui Massimo Travascio, custodele Bazilicii "Santa Maria degli Angeli in Porziuncola", şi a continuat cu o procesiune condusă de preşedintele ritului, fratele Francesco Piloni, ministru provincial al Fraţilor Minori din Umbria şi Sardinia, împreună cu cei şase miniştri generali: fraţii Massimo Fusarelli (Fraţi Minori), fratele Carlos Alberto Trovarelli (Fraţi Minori Conventuali), fratele Roberto Genuin (Fraţi Minori Capucini), Tibor Kauser (Ordinul Franciscan Secular), fratele Amando Trujillo Cano (Ordinul Teritorial Regular) şi sora Daisy Kalamparamban, preşedinta Conferinţei Internaţionale Franciscane a Fraţilor şi Surorilor Ordinului Teritorial Regular. Un gest imediat semnificativ: arhiepiscopul-episcop de Assisi-Nocera Umbra-Gualdo Tadino şi Foligno, Domenico Sorrentino, şi primarul oraşului Assisi, Valter Stoppini, s-au îndreptat spre Capela Trecerii la Domnul, ţinând în mâini o lumânare stinsă, apoi aprinsă la Lumânarea pascală, simbol al lui Cristos înviat. De acolo, lumina a fost dusă la cele şase staţiuni laterale ale bazilicii, fiecare încredinţată uneia dintre cele şase ramuri ale familiei franciscane. Procesiunea a voit să amintească reconcilierea dintre episcopul Guido al II-lea şi primarul oraşului Assisi, Carsedonio, celebrată de Francisc ca o profeţie de pace.

A venit apoi momentul reflecţiilor. Miniştrii generali s-au deplasat pe rând la cele şase staţiuni laterale ale bazilicii, parcurgând în mod ideal pasajele cruciale din Testamentul pe care sfântul Francisc l-a lăsat fraţilor săi înainte de moarte, moştenirea sa spirituală. Milostivire, rugăciune, fraternitate, muncă, pace şi binecuvântare au fost temele meditaţiilor, însoţite de un text din Izvoare Franciscane sau din Evanghelie şi de ascultarea unei mărturii. Aşa cum Domnul l-a invitat pe Sfântul Francisc să înceapă un drum de pocăinţă şi de convertire "cu o inimă capabilă să îmbrăţişeze omenirea suferindă, în loc să o ignore sau să o respingă", a spus fratele Trujillo Cano, aşa astăzi ne îndeamnă pe noi să "depăşim rezistenţa personală şi comunitară pentru a ajunge la cei care poartă răni dureroase în trup şi în spirit, excluşi de la bunăstarea materială, culturală şi spirituală, pentru a împărtăşi cu ei mângâierea lui Dumnezeu şi iubirea unei comunităţi capabile să devină aproapele".

Francisc, rugăciunea şi Biserica: despre aceasta a vorbit fratele Trovarelli, subliniind importanţa locului teologic al experienţei de credinţă a Sărăcuţului. În aceste spaţii, "chiar înainte de o conştientizare euharistică deplină, inima sa învaţă să se roage, iar din această rugăciune izvorăşte forma sa de credinţă: lex orandi, lex credendi". Oriunde se înalţă o biserică sau o cruce, "el recunoaşte o umilă epifanie a Misterului şi o invitaţie la adoraţie. Astfel, rugăciunea «în, cu şi a» Bisericii devine pentru Francisc un principiu hermeneutic al credinţei şi o chemare la reînnoirea vieţii noastre în Duhul Sfânt". Apoi, Francisc şi fraternitatea, care, a explicat sora Daisy, înseamnă "intrarea în relaţie cu Cristos într-o multitudine de raporturi interpersonale"; exemplul său "ne ajută să privim lumea cu ochi noi, recunoscând în fiecare creatură reflexia unei iubiri mai mari şi să redescoperim fraternitatea universală şi să trăim în armonie cu toţi".

Kauser a reflectat asupra semnificaţiei muncii pentru Sfântul Francisc, ca dar, har, realizare a unei vieţi demne. Fratele Genuin a amintit că în Testament, Sărăcuţul găseşte cheia pentru a construi pacea: curajul iertării, al reconcilierii, al milostivirii. În cele din urmă, binecuvântarea, "testament spiritual pe care ni-l încredinţează Francisc", a spus fratele Fusarelli, "un dar de sus care ne cere să ne întrupăm prin practicarea binelui", al Binelui Suprem. "Iată, Tată, părăsesc lumea şi mă duc la Cristos", întins "gol pe pământul gol". Cu o inimă liberă şi smerită, el a primit "sora moarte corporală" ca pe o prietenă. Iar Testamentul său a rămas o moştenire de reconciliere şi o profeţie de fraternitate.

La sfârşitul ritului, un frate a citit mesajul trimis de Leon al XIV-lea, iar Monseniorul Sorrentino, vizibil emoţionat, şi-a anunţat succesorul la conducerea diecezei în persoana arhiepiscopului Felice Accrocca. A fost anunţată şi promulgarea decretului prin care papa instituie un An Jubiliar special pentru comemorarea celui de-al optulea centenar al trecerii la Domnul a Sfântului Francisc de Assisi, de la 10 ianuarie 2026 până la 10 ianuarie 2027.

Giovanni Zavatta

(După L'Osservatore Romano, 10 ianuarie 2026)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu