![]() |
![]() |
![]() |
|
Călătoria apostolică a Sanctității Sale Leon al XIV-lea
Sfânta Liturghie "Beirut Waterfront" (Beirut), marți, 2 decembrie 2025 Omilia Iubiți frați și surori,
După cum tocmai am auzit în Evanghelie, și Isus a avut cuvinte de recunoștință pentru Tatăl și, întorcându-se către el, s-a rugat: "Te preamăresc pe tine, Tată, Domn al cerului și al pământului" (Lc 10,21). Totuși, preamărirea nu își găsește întotdeauna locul în noi. Uneori, copleșiți de luptele vieții, îngrijorați de numeroasele probleme din jurul nostru, paralizați de neputința în fața răului și asupriți de atâtea situații dificile, suntem mai înclinați spre resemnare și lamentare decât spre uimire și recunoștință. Drag popor din Liban, vă invit să cultivați întotdeauna o atitudine de laudă și recunoștință. Voi sunteți destinatarii unei frumuseți rare cu care Domnul v-a împodobit pământul. În același timp, sunteți martori și victime ale modului în care răul, în diferitele sale forme, poate întuneca această splendoare. De pe această esplanadă cu vedere la mare, și eu pot contempla frumusețea Libanului despre care se cântă în Scriptură. Domnul a plantat aici cedrii săi înalți, hrănindu-i și udându-i (cf. Ps 104,16). A făcut ca veșmintele miresei din Cântarea Cântărilor să fie înmiresmate cu parfumul acestui pământ (cf. 4,11), iar în Ierusalim, orașul sfânt îmbrăcat în lumină pentru venirea lui Mesia, a anunțat: "Gloria Libanului va veni la tine, pini, ulmi și brazi la un loc, ca să înfrumusețeze locul meu cel sfânt și locul picioarelor mele îl voi glorifica" (Is 60,13). Această frumusețe, însă, este umbrită de sărăcie și suferință, rănile care au marcat istoria voastră. În acest sens, tocmai am vizitat portul pentru a mă ruga la locul exploziei. Frumusețea țării voastre este umbrită și de numeroasele probleme care vă afectează, contextul politic fragil și adesea instabil, dramatica criză economică ce apasă greu asupra voastră și violența și conflictele care au readus la viață temeri străvechi. Într-un astfel de scenariu, recunoștința cedează ușor locul deziluziei, cântecele de laudă nu își găsesc locul în pustiirea inimii, iar speranța este secată de incertitudine și confuzie. Cuvântul Domnului, însă, ne invită să găsim micile lumini strălucitoare în inima nopții, atât pentru a ne deschide recunoștinței, cât și pentru a ne stimula la o angajare comună pentru acest pământ. După cum am auzit, motivul pentru care Isus îi mulțumește Tatălui nu este pentru lucrările sale extraordinare, ci pentru că își revelează măreția în mod special celor mici și celor umili, celor care nu atrag atenția și par să conteze puțin sau nimic și să nu aibă glas. Împărăția pe care Isus vine să o inaugureze este marcată, de fapt, chiar de caracteristica descrisă de profetul Isaia: este un vlăstar, o mică ramură care răsare dintr-un trunchi (cf. Is 11,1). Este un mic semn de speranță care promite o renaștere atunci când totul pare să moară. Într-adevăr, venirea lui Mesia a fost anunțată în micimea unui vlăstar, pentru că el poate fi recunoscut numai de cei mici, de cei care știu cu umilință să recunoască detaliile și urmele ascunse ale lui Dumnezeu într-o istorie aparent pierdută. Este și o indicație pentru noi, ca să avem ochi capabili să recunoască micimea vlăstarului care iese și crește chiar și în mijlocul unei perioade dureroase. Chiar și aici și acum, putem vedea mici luminițe care strălucesc în noapte, mici vlăstari care răsar și mici semințe plantate în grădina aridă din această epocă a istoriei. Mă gândesc la credința voastră sinceră și autentică, înrădăcinată în familiile voastre și hrănită de școlile creștine. Mă gândesc la munca statornică a parohiilor, congregațiilor și mișcărilor pentru a răspunde întrebărilor și necesităților oamenilor. Mă gândesc la numeroșii preoți și călugări care se dedică misiunii lor în mijlocul atâtor dificultăți și la laicii dedicați operelor caritabile și promovării evangheliei în societate. Pentru aceste lumini care se străduiesc să lumineze întunericul nopții și pentru acești mici și invizibili vlăstari care totuși deschid speranță pentru viitor, astăzi ne alăturăm lui Isus spunând: "Te preamărim, Tată!". Îți mulțumim pentru că ești cu noi și nu ne lași să ne clătinăm. În același timp, această recunoștință nu trebuie să rămână o consolare introspectivă și iluzorie. Trebuie să ne conducă la o transformare a inimii, la o convertire a vieții și la conștientizarea faptului că Dumnezeu ne-a creat tocmai pentru a trăi în lumina credinței, în promisiunea speranței și în bucuria carității. Prin urmare, suntem cu toții chemați să cultivăm acești vlăstari, să nu ne descurajăm, să nu cedăm logicii violenței și idolatriei banilor și să nu ne resemnăm în fața răului care se răspândește. Fiecare trebuie să-și facă partea și trebuie să ne unim eforturile pentru ca acest pământ să poată reveni la gloria sa de odinioară. Dezarmarea inimilor noastre este singura modalitate de a face acest lucru. Să lepădăm armura diviziunilor noastre etnice și politice, să deschidem confesiunile noastre religioase către întâlnirea reciprocă și să retrezim în inimile noastre visul unui Liban unit. Un Liban unde domnesc pacea și dreptatea, unde toți se recunosc unii pe alții ca frați și surori și, în sfârșit, unde se pot împlini cuvintele profetului Isaia: "Lupul va sta cu mielul și leopardul se va culca împreună cu iedul; vițelul, puiul de leu și animalele îngrășate vor fi împreună și un copilaș le va călăuzi" (Is 11,6). Acesta este visul care v-a fost încredințat; este ceea ce Dumnezeul păcii vă pune în mâini. Liban, ridică-te! Fii o casă a dreptății și a fraternității! Fii un semn profetic de pace pentru întregul Levant! Fraților și surorilor, și eu aș vrea să repet cuvintele lui Isus: "Te preamăresc, Tată". Îmi înalț recunoștința către Domnul pentru că am împărtășit aceste zile cu voi. În timp ce port în inimă suferințele și speranțele voastre, mă rog ca acest pământ al Levantului să fie mereu luminat de credința în Isus Cristos, soarele dreptății. Mă rog, de asemenea, ca, prin harul lui Cristos, Libanul să persevereze în acea speranță care nu dezamăgește. Apelul Sfântului Părinte după Sfânta Liturghie Iubiți frați și surori în Cristos, În aceste zile ale primei mele călătorii apostolice, întreprinse în acest An Jubiliar, am voit să vin ca pelerin al speranței în Orientul Mijlociu, implorându-l pe Dumnezeu pentru darul păcii pentru această țară iubită, marcată de instabilitate, războaie și suferință. Dragi creștini din Levant, atunci când roadele eforturilor voastre pentru pace întârzie să apară, vă invit să vă ridicați privirea spre Domnul care vine! Să privim spre el cu speranță și curaj, invitând pe toți să pornească pe calea coexistenței, a fraternității și a păcii. Fiți artizani ai păcii, vestitori ai păcii, martori ai păcii! Orientul Mijlociu are nevoie de noi abordări, pentru a respinge mentalitatea răzbunării și a violenței, pentru a depăși diviziunile politice, sociale și religioase și pentru a deschide noi capitole în numele reconcilierii și al păcii. Calea ostilității reciproce și a distrugerii în oroarea războiului a fost parcursă prea mult timp, cu rezultatele deplorabile care sunt în fața ochilor tuturor. Trebuie să schimbăm cursul, trebuie să ne educăm inimile pentru pace. Din această piață, mă rog pentru Orientul Mijlociu și pentru toate popoarele care suferă din cauza războiului. De asemenea, ofer rugăciuni pline de speranță pentru o soluție pașnică la actualele dispute politice din Guineea-Bissau. Nu uit nici de victimele incendiului din Hong Kong și de familiile lor dragi. Mă rog în mod special pentru iubitul Liban! Cer încă o dată comunității internaționale să nu precupețească niciun efort în promovarea proceselor de dialog și reconciliere. Adresez un apel din inimă celor care dețin autoritatea politică și socială, aici și în toate țările marcate de război și violență: ascultați strigătul popoarelor voastre care cheamă la pace! Să ne punem cu toții în slujba vieții, a binelui comun și a dezvoltării integrale a oamenilor. În final, vouă, creștini din Levant, cetățeni ai acestor pământuri în toate privințele, vă repet: aveți curaj! Întreaga Biserică vă privește cu afect și admirație. Fie ca Preasfânta Fecioară Maria, Stăpâna Noastră din Harissa, să vă ocrotească mereu. LEO PP. XIV Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
* * * Din arhiva ercis.ro:
|
|
![]() |
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2025 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat | ![]() |