© Vatican Media

Pe urmele papilor în Liban, o "ţară mesaj" pentru pace

Cu ocazia primei călătorii apostolice a Papei Leon al XIV-lea în Turcia şi Liban, să reparcurgem câteva momente ale vizitelor papilor în "ţara cedrilor". Paul al VI-lea a vizitat această ţară în 1964, pentru o escală înainte de pelerinajul său în India, Ioan Paul al II-lea în 1997 şi Benedict al XVI-lea în 2012.

Cea în Liban este o călătorie pe ruta păcii. Papa Leon al XIV-lea, după călătoria sa în Turcia, merge în această ţară în perioada 30 noiembrie - 2 decembrie 2025. El îndeplineşte dorinţa predecesorului său, Francisc, care dorea să viziteze "Ţara cedrilor". Scopul primei călătorii apostolice a lui Leon în acest ţinut din "Orientul Apropiat" de pe coasta de est a Mării Mediterane este de a duce speranţă într-o regiune afectată de conflicte, de a consolida dialogul interreligios. Într-o perioadă marcată de violenţe şi de conflicte, credinţele pot împărtăşi o misiune comună: promovarea păcii şi protejarea creaţiei. Unul dintre momentele centrale ale vizitei papei în Liban este rugăciunea în tăcere din 2 decembrie la locul exploziei din portul Beirut, care a ucis peste 200 de oameni în 2020.

Paul al VI-lea şi escala la Beirut în 1964

Primul Papă care a pus piciorul în Liban a fost Paul al VI-lea pe 2 decembrie 1964. Nu a fost o adevărată călătorie apostolică, ci o scurtă escală premergătoare pelerinajului său în India pentru Congresul Euharistic de la Bombay. Când avionul papei a aterizat pe pista aeroportului din Beirut, clopotele tuturor bisericilor din oraş au răsunat îndelung. L'Osservatore Romano a relatat în reportajul său despre acea zi că bisericile ortodoxe s-au alăturat şi ele "corului". Imaginile de arhivă arată o mulţime de mii de libanezi în jurul aeroportului. Grupuri de persoane pot fi văzute şi pe balcoane şi la ferestre, încercând măcar să-l zărească pe papă.

O primire călduroasă

Papa Montini, în pofida faptului că luna decembrie abia începuse, a fost întâmpinat mai întâi de un soare strălucitor şi temperaturi primăvăratice. În ceremonia de bun venit, Paul al VI-lea şi preşedintele libanez de atunci, Charles Helou, şi-au ocupat locurile pe un podium pentru a asculta imnul papal şi apoi imnul libanez. Cuvintele papei, în franceză, au fost întrerupte în mod repetat de uralele mulţimii. "Libanul - a declarat Paul al VI-lea - îşi ocupă cu cinste locul printre naţiuni". Papa a explicat, de asemenea, motivul escalei în Liban înainte de călătoria sa apostolică în India. "Providenţa - a declarat el - ne-a permis să acceptăm o invitaţie pe care nu am putut-o accepta în timpul călătoriei noastre în Ţara Sfântă şi pe care autorităţile libaneze au reînnoit-o încă o dată cu amabilitate. Este o bucurie pentru noi să avem această oportunitate de contact direct cu o ţară care ne este deosebit de dragă".

Înainte de a-şi relua călătoria în Asia, Paul al VI-lea a mulţumit autorităţilor libaneze pentru primirea primită şi a vorbit pe scurt: "Cordialitatea voastră ne mişcă profund şi va lăsa în inima noastră o amintire minunată a iubitei voastre patrii. Tuturor, creştinilor şi necreştinilor, care ne-aţi primit, le urez ca Libanul să fie mereu fidel misiunii sale de civilizaţie şi credinţei sale". Momentele dinaintea plecării sale au fost tensionate. Mulţimea se împingea tot mai tare de gardurile de protecţie. Agenţii de pază şi poliţia abia reuşeau să-i ţină cale liberă papei. O tânără gazdă, împinsă de mulţime, a căzut, rănindu-se la picior. Când papa a văzut-o pe femeie, s-a aplecat şi a ajutat-o să se ridice, oferindu-i cuvinte de mângâiere.

Papa Ioan Paul I şi Libanul

Papa Ioan Paul I nu a vizitat Libanul, dar a dorit să facă o călătorie apostolică în ţară. Acest lucru a fost dezvăluit la două zile după moartea pontifului, pe 28 septembrie 1978, de patriarhul Antoine Khoraiche de Antiohia al maroniţilor, într-un interviu acordat la Radio Vatican. Textul ştirilor din 30 septembrie 1978, difuzate de postul papal, include această declaraţie: Papa Luciani - a declarat patriarhul ale cărui cuvinte au fost incluse şi în «Biografia ex documentis» a pontifului veneţian, editată de Fundaţia vaticană «Ioan Paul I» - "se gândea să facă o vizită specială în Liban pentru a lucra personal pentru restabilirea păcii printre fiii acelei naţiuni". "El - a adăugat el - a promis, de asemenea, cu amabilitate, că ne va primi a doua oară, înainte de întoarcerea noastră în Liban, într-o audienţă privată, în care vom discuta subiectul acelei vizite". Referinţe la "Ţara Cedrilor" apar de mai multe ori în timpul scurtului pontificat al lui Ioan Paul I. În mesajul său radiofonic "Urbi et Orbi" din 27 august 1978, el a rostit aceste cuvinte: "Într-un mod special - a afirmat Papa Ioan Paul I - ne gândim la ţara martirizată a Libanului". O ţară care la acea vreme era zguduită de războiul civil.

Călătoria apostolică a lui Ioan Paul al II-lea în 1997

Primii ani ai pontificatului Papei Ioan Paul al II-lea au coincis cu un moment dramatic din istoria Libanului: conflictul civil, care a durat 15 ani, din 1975 până în 1990, şi a costat viaţa a peste 150.000 de oameni. Papa Ioan Paul al II-lea, care a urcat pe scaunul lui Petru în 1978, a vizitat Libanul în 1997, o perioadă marcată de o instabilitate persistentă. Ocazia a fost semnarea exortaţiei apostolice post-sinodale şi încheierea Sinodului libanez. În această ţară, zguduită de răni sfâşietoare, Pontiful polonez a îndemnat oamenii să construiască punţi de legătură. Iar Libanul poate fi un model pentru alte state şi naţiuni. În timpul pontificatului său, Ioan Paul al II-lea a definit statul libanez ca o "Ţară mesaj". "Libanul - a scris el în scrisoarea sa apostolică către toţi episcopii Bisericii catolice despre situaţia din această ţară - este mai mult decât o ţară: este un mesaj de libertate şi un exemplu de pluralism pentru Orient ca şi pentru Occident". Aceasta este o expresie folosită şi astăzi de libanezi pentru a evidenţia misiunea specifică a naţiunii lor: un mozaic şi un exemplu al convivialităţii diferitelor comunităţi religioase care o constituie.

Tinerii chemaţi să dărâme ziduri

Unul dintre momentele centrale ale călătoriei apostolice a Papei Wojtyła, care a avut loc între 10 şi 11 mai 1997, a fost întâlnirea sa cu tinerii în Bazilica "Stăpâna Noastră din Liban". Aici, s-a adresat noilor generaţii de libanezi, care "însetează de pace şi fraternitate".

Depinde de voi să dărâmaţi zidurile care ar fi putut fi ridicate în perioadele dureroase din istoria naţiunii voastre; nu ridicaţi ziduri noi în ţara voastră! Dimpotrivă, este sarcina voastră să construiţi punţi între persoane, între familii şi între diferitele comunităţi. În viaţa voastră de zi cu zi, vă urez să faceţi gesturi de reconciliere, pentru a trece de la neîncredere la încredere! De asemenea, este sarcina voastră să vă asiguraţi că fiecare libanez, în special fiecare tânăr, să poată participa la viaţa socială, în casa noastră comună. În acest fel, se va naşte o nouă fraternitate şi se vor crea legături puternice, pentru că arma principală şi decisivă pentru construirea Libanului este iubirea.

Instantaneul final al călătoriei apostolice a Papei Ioan Paul al II-lea în Liban este ceremonia de rămas bun de la aeroportul din Beirut. "Am constatat - a declarat pontiful - profunda iubire pe care catolicii libanezi şi toţi compatrioţii lor o au pentru patria lor, precum şi ataşamentul lor faţă de cultura şi tradiţiile acesteia. Au rămas fideli pământului lor şi patrimoniului lor în numeroase împrejurări şi continuă să demonstreze aceeaşi fidelitate şi astăzi". O credinţă şi o fidelitate care străbat istoria şi îl primesc şi pe succesorul Papei Wojtyła.

Călătoria apostolică a lui Benedict al XVI-lea în 2012

Călătoria apostolică a lui Benedict al XVI-lea în Liban, între 14 şi 16 septembrie 2012, a fost marcată de fraternitate şi dialog, cu ocazia semnării şi publicării exortaţiei apostolice post-sinodale Ecclesia in Medio Oriente. În ceremonia de bun venit, pontiful nu a uitat "evenimentele triste şi dureroase" care au afectat ţara mulţi ani. De asemenea, a amintit modelul libanez, "Ţara mesaj": "convieţuirea fericită în întregime libaneză trebuie să demonstreze întregului Orient Mijlociu şi restului lumii că în cadrul unei naţiuni pot exista colaborarea între diferitele Biserici, toate părţi ale unicei Biserici Catolice, într-un spirit de comuniune fraternă cu ceilalţi creştini şi, în acelaşi timp, convieţuirea şi dialogul respectuos între creştini şi fraţii şi surorile lor din alte religii".

Tinerii sunt speranţa Libanului

În timpul vizitei sale la Bazilica "Sfântul Paul" din Harissa, Benedict al XVI-lea a încurajat, de asemenea, "fericita conlocuire a islamului şi creştinismului, două religii care au contribuit la crearea unor culturi măreţe". În timpul întâlnirii sale cu tinerii din piaţa din faţa patriarhiei maronite din Bkerké, au răsunat cuvintele rostite în Liban în 1997 de Ioan Paul al II-lea.

Tineri libanezi, voi sunteţi speranţa şi viitorul ţării voastre. Voi sunteţi Libanul, un pământ al primirii, al convieţuirii, cu această capacitate fără precedent de adaptare. Şi în acest moment, nu putem uita milioanele de persoane care alcătuiesc diaspora libaneză şi care menţin legături puternice cu ţara lor de origine. Tineri din Liban, fiţi primitori şi deschişi, aşa cum vă cere Cristos şi aşa cum vă învaţă ţara voastră.

Momentul final al călătoriei apostolice a lui Benedict al XVI-lea în Liban a fost ceremonia de rămas bun, în timpul căreia pontiful german a exprimat o speranţă deosebită: "Fie ca Libanul să continue să fie un loc în care bărbaţii şi femeile trăiesc în armonie şi pace unii cu alţii."

Leon în Liban "cu ochii" lui Francisc

Libanul îl aşteaptă acum pe Papa Leon al XIV-lea, care merge în această ţară cu "ochii" lui Francisc. Este un ţinut pe care papa argentinian nu l-a vizitat niciodată ca pontif, dar "Ţara Cedrilor" a ocupat întotdeauna un loc special în inima sa şi în magisteriul său. În 2013, pentru prima Vineri Sfântă a pontificatului său, meditaţiile pentru Via Crucis de la Colosseum au fost scrise de tineri libanezi. "Doamne - se putea auzi în acea seară - fă ca sângele victimelor nevinovate să fie sămânţa unui Orient nou, mai fratern, mai paşnic şi mai drept." Libanul, la urma urmei, este precum cedrul, un copac maiestuos care poate ajunge la 40 de metri înălţime. Se distinge prin coroana sa întinsă. Pare să vrea să îmbrăţişeze şi să primească, precum poporul libanez, orice om fără calcule şi distincţii. Libanul, asemenea acestui copac, vrea să continue să fie un mesaj de pace.

Amedeo Lomonaco

(După Vatican News, 26 noiembrie 2025)

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu