Înflăcăraţi de iubirea lui Cristos

Icoana parcursului pastoral 2025-2028

Titlul icoanei "Înflăcăraţi de iubirea lui Cristos" izvorăşte din exclamaţia celor doi ucenici de la Emaus: "Oare nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum?" (Lc 24,32). Această icoană surprinde momentul hotărâtor în care ucenicii, iniţial rătăciţi şi copleşiţi de durerea morţii lui Isus, îl recunosc pe cel înviat în frângerea pâinii. Deşi Isus merge alături de cei doi ucenici pe drumul spre Emaus, aceştia nu îl recunosc imediat. Îl ascultă, simt cum li se înflăcărează inimile, dar nu sunt conştienţi de prezenţa lui până în momentul frângerii pâinii. Este o experienţă cu care adesea ne identificăm şi noi: Cristos merge discret pe drumul vieţii noastre, ne vorbeşte prin Cuvânt, prin semne, prin oameni, dar de multe ori nu reuşim să-l recunoaştem. Totuşi, dacă ne lăsăm atinşi de acea "înflăcărare" interioară putem descoperi prezenţa lui vie, ce transfomă tristeţea noastră în bucurie.

Concepută ca un sprijin vizual şi spiritual pentru planul pastoral trienal (2025-2028), icoana este centrată pe trei simboluri dispuse vertical, care evocă sacramentele iniţierii creştine:

• Pâinea şi potirul, aflate în prim-plan pe masă, amintesc de Euharistie, sacramentul prezenţei reale a lui Cristos care se oferă ca "pâine frântă" pentru viaţa lumii. Masa este un simbol al altarului, locul întâlnirii şi al comuniunii.

• Inima înflăcărată, ce străluceşte în pieptul ucenicilor, evocă Mirul, prezenţa Duhului Sfânt care aprinde entuziasmul credinţei şi îi transformă pe credincioşi în discipoli misionari ai Evangheliei.

• Cristos îmbrăcat în lumină, care merge pe cale, simbolizează Botezul cu trecerea de la întuneric la lumină, de la moarte la viaţa harului. Figura sa luminoasă evocă şi lumânarea pascală, semnul celui înviat care ne călăuzeşte paşii pe drumul vieţii.

Această reprezentare biblică devine o cateheză vizuală, amintindu-ne că viaţa creştină îşi găseşte puterea în sacramentele care stau la temelia credinţei noastre.

Icoana "Înflăcăraţi de iubirea lui Cristos" ne conduce pe un drum spiritual, în care culorile, personajele şi peisajele se împletesc pentru a exprima esenţa credinţei creştine. Imaginea vorbeşte despre speranţă, iubire şi credinţă, reflectate prin simboluri bogate în semnificaţii. Ea ne invită să descoperim armonia dintre suferinţă şi mântuire, între moarte şi viaţă, şi să păşim împreună pe calea Bisericii, însoţiţi de prezenţa vie şi luminoasă a lui Cristos.

Culoarea verde care îmbracă figura unuia dintre ucenici exprimă speranţa şi face trimitere la Anul Jubiliar al Speranţei. Roşul celuilalt ucenic simbolizează iubirea lui Cristos şi jertfa crucii. Cerul roşu-aprins, marcat de apus, aminteşte de sângele lui Cristos vărsat pentru noi, dar şi de începutul unei zile fără sfârşit. În fundal, Calvarul cu cele trei cruci (stânga) şi oraşul Ierusalim (dreapta), creează un contrast grăitor: moarte şi viaţă, durere şi speranţă fiind unite de drumul celui înviat.

Dispunerea celor trei personaje formează un triunghi ideal, evocând armonia celor trei virtuţi teologale: credinţa (Isus Cristos), speranţa (ucenicul în verde), şi iubirea (ucenicul în roşu).

Drumul ce străbate icoana nu este doar calea către Emaus, ci simbolizează drumul Bisericii, chemată să meargă împreună ca popor al lui Dumnezeu. Prezenţa celui înviat, care merge înaintea ucenicilor, ne aminteşte că nu suntem niciodată singuri şi ne conduce spre Ierusalimul ceresc, unde "nu va mai fi noapte" (Ap 22,5).

Această icoană însoţeşte şi luminează parcursul trienal al diecezei noastre. În fiecare an vom fi invitaţi să redescoperim, printr-un sacrament, chipul lui Cristos care merge alături de noi. Icoana devine astfel o fereastră deschisă spre Evanghelie, o chemare constantă de a ne lăsa înflăcăraţi de iubirea lui Cristos, pentru a deveni o Biserică vie şi misionară.

Pr. Leonard Farcaş

* * *

PS Iosif Păuleţ: Scrisoare pastorală de prezentare a planului pastoral diecezan 2025-2028 şi a anului pastoral 2025-2026